Infertilitatea masculina
Infertilitatea masculină este determinată de: – perturbări ale genezei sau ale excreţiei spermatozoizilor (azospermii excretorii); – modificări funcţionale ale spermatozoizilor (asteno-, teratospermii); – tulburări în desfăşurarea actului sexual (dinamică sexuală).
Azospermiile excretorii au la origine: – malformaţii congenitale (absenţa bilaterală a canalelor deferente sau a epididimelor); – traumatisme chirurgicale (ale deferentelor, varicocel, hidrocel, ectopie testiculară, tratament chirurgical al herniei inghinale): – sechele infecţioase cu stenoza epididimo-deferenţială (tuberculoase sau gonococice); – distrofii chistice (chist epididimar).
Azospermiile secretorii survin în hipogonadismele primare sau secundare. Cele primare includ: sindromul Klinefelter, anorhidia congenitală, ectopia testiculară bilaterală, orhita infectioasă bilaterală; traumatisme testiculare (cele dobândite, dacă au survenit în copilărie). Hipogonadismul secundar hipogonadotrop poate fi idiopatic sau lezional. Acestei categorii îi aparţine insuficienţa orhitică secundară unor leziuni hipotalamo-hipofizare. Hipogonadismul mai apare în cadrul unor afecţiuni endocrine tiroidiene corticosuprarenaliene sau metabolice. Tulburarea poate fi parţială, sub forma oligospermiei. Modificările funcţionale constau mai ales în scăderea motilităţii spermatozoizilor, în infecţii genitale, varicocel, autoimunizare cu producerea de anticorpi antispermatici, diabet, hipotiroidie, obezitate, stres, oboseală.
Etape de diagnostic
În infertilitatea masculină presupun parcurgerea câtorva etape:
- anamneza conferă informaţii privind fecunditatea ascendenţilor şi colateralilor şi fecunditatea anterioară a persoanei investigate; – dezvoltarea pubertară; -antecedente infecţioase genitourinare; – antecedente chirurgicale (hernii inghinale, ectopie testiculară, varicocel operat; – modul de viaţă (agenţi toxici, radiaţii, rabagism, alcoolism, consum de substanţe sedative şi psihotrope).
- examenul clinic permite aprecierea: – morfotipului şi a dezvoltării caracterelor sexuale secundare; – prezenţei unor semne de disfuncţie endocrină tiroidiană şi suprarenală; existenţa de cicatrice revelatoare ale unor intervenţii chirurgicale.
Spermograma, investigaţie de bază în stabilirea implicării bărbatului în infertilitate, apreciază: – volumul spermatic (VN: 2-5 ml); – concentraţia de spermatozoizi/ml (VN: 60-200 mii./ml). Sunt definite: oligospermia moderată (40-60 mii./ml), oligospermia medie (20-40 mii./ml), oligospermia gravă (< 20 mii./ml), azoospermie (absenţa spermatozoizilor); - mobilitate imediată (N: 80% din spermatozoizi sunt mobili), astenospermie moderată (50%-70 %), astenospermie severă ( 50%), necrospermie - absenţa mobilităţii; - spermocitograma (studiul formei spermatozoizilor). 80% din spermatozoizi trebuie să prezinte forme normale, teratospermie (< 80% au aspect normal), teratospermie severă (60% normali); - dozarea fructozei (VN: 200-300 mg/ml). Absenţa fructozei din ejaculat corespunde absenţei veziculelor seminale.
Testul postcoital reflectă cantitatea şi vitalitatea spermatozoizilor în glera cervicală a femeii. Testul este normal, când după prelevarea pe lamă şi examenul microscopic imediat, se decelează 3-4 spermatozoizi pe câmp, cu motilitate liniară viguroasă. Un rezultat negativ orientează diagnosticul fie înspre o tulburare în spermatogeneză sau în excreţia spermatozoizilor, fie înspre un deficit al glerei cervicale. Un test postcoital negativ, cu spermograma normală, reflectă implicarea glerei în etiologia infertilităţii.
Tratament sterilitate feminină şi masculină
Comentarii / Menţionări