Infecţiile sânilor se întâlnesc îndeosebi pe parcursul lactaţiei şi mult mai rar în afara acestei perioade.
Infecţii ale sânilor survin la aproximativ 2,5% din numărul total al femeilor care alăptează. Însă proporţia infecţiilor sânilor care evoluează înspre forme supurative (mastita abcedată) este mult mai mică – doar aproximativ 1 caz la 1000 de naşteri.
Factorii favorizanţi ai infecţiilor sânilor în lactaţie sunt reprezentaţi de:
- fisurile (ragadele sau crevasele) şi escoriaţiile mameloanelor. Se înregistrează la 20 – 30% din femeile care alăptează. Sunt mai frecvente în primele zile de alăptare, şi se întâlnesc mai ales la primipare (incidenţă dublă), la femei blonde sau roşcate, cu o pigmentaţie tegumentară mai redusă;
- lipsa de igienă a mamei – a mâinilor, tegumentelor sânilor, lenjeriei;
- omisiunea de a toaleta sânii după fiecare supt – persistenţa laptelui şi a salivei în pliurile mamelonare favorizează multiplicarea germenilor;
- infecţii ale mamei cu germeni piogeni – stafilococii cutanate, ale mâinilor, axilei etc;
- infecţii naso-farinigiene sau tegumentare ale sugarului.
Etiopatogenie
Germenul cel mai frecvent depistat în infecţiile sânilor este Staphylococcus aureus, apoi streptococul hemolitic şi mai rar Streptococus fecalis, Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae.
Porţile de intrare ale germenilor sunt reprezentate de orificiile mamelonare ale canalelor galactofore şi soluţiile de continuitate tegumentare. Propagarea are loc de-a lungul canalelor, pe cale limfatică sau prin ţesutul conjunctiv interlobular.
Formele anatomo-clinice
Limfangita ete forma de debut a infecţiilor sânilor, întâlnindu-se în zilele a 5-a a 10-a de lehuzie, la femei cu fisuri mamelonare. Placardul de limfangita se plasează mai ales în cadranele supero-externe, are o culoare roşie, margini estompate şi prezintă treneuri limfatice în direcţia axilei. Placardul este dureros, tegumentele calde. Şi adenita satelită este dureroasă. Lehuza are starea generală modificată şi prezintă febră până la 40° C. Simptomatologia generală şi locală cedează de regulă rapid, în 1 – 2 zile.
Galactoforita debutează mai târziu, pe parcursul săptămânii a doua de lehuzie. Lehuza este febrilă (38° -38,5°C), prezintă cefalee, o oarecare modificare a stării generale. Acuză senzaţia de tensiune dureroasă a sânului, exacerbată prin mişcarea braţului şi prin palpare. Sânul este uşor mărit de volum, iar prin exprimarea mamelonului, printr-unul din orificii se scurge lapte amestecat cu puroi. Culturile din lapte sunt pozitive.
Mastita în sens restrâns defineşte inflamaţia acută a sânilor din puerperalitate. În sens larg, denumirea este atribuită tuturor inflamaţiilor acute ale sânilor.
Tratament
Tratamentul infecţiilor acute puerperale ale sânilor constă în administrarea de antibiotice şi analgezice – antipiretice. Tratamentul iniţial constă în administrarea unei betalactamine (oxacilină, o cefalosporină) sau un macrolid (eritromicină). Dacă răspunsul nu este suficient de prompt, schema terapeutică va fi modificată după ce dispunem de culturi şi antibiogramă.
Tratamentul chirurgical se adresează formelor care au evoluat spre abcedare. Sub anestezie generală se practică incizii radiare sau periareolare (mai estetice, dar uneori mai puţin eficiente) şi se evacuează puroiul. Eventualele cloace (frecvente) se evacuează prin debridare cu degetul. Se instituie drenajul prin contraincizie, decliv, pentru câteva zile.
Forme particulare
Formele acute sunt reprezentate de:
- abcesul areolar – superficial şi localizat la areola mamară;
- furuncul – adeseori având punctul de plecare un tubercul Montgomery;
- abcesul retromamar – profund, uneori dificil de diagnosticat; Este evidenţiat la nevoie prin examinarea ultrasonică. Pentru a fi evacuat, incizia se practică în şanţul submamar;
- erizipelul este determinat de streptococul hemolitic; are forma unui placard de culoare roşietică, marginile mai reliefate, circinate, net conturate. Porţiunea lui centrală este mai palidă. Starea generală a pacientei este alterată, febra importantă, prezintă frisoane.