Infecţiile arborelui biliar sunt destul de frecvente; rareori primitive, ele apar de regulă pe un teren modificat, condiţie ce favorizează secundar, grefa bacteriană.
De aceea în discutarea cauzelor sunt incluşi:
- factorii etiologici principali = bacteriile ca atare ce se cuibăresc, se înmulţesc în arborele biliar şi stau la originea perturbărilor locale şi generale de tip inflamator;
- cauzele secundare = adică factorii favorizanţi ai infecţiilor.
Infecţiile afectează mai ales populaţia adultă, cu pre-dominenţă sexul feminin datorită întâlnirii mai frecvente la acest sex a factorilor favorizanţi.
1. Factorii etiologici principali
Sursa obişnuită de infecţie este flora naturală intesti¬nală, calea de pătrundere a germenilor fiind ascendentă (din duoden de-a lungul canalului coledoc), putând infecta doar colecistul (boala fiind cunoscută sub numele de colecistită ) sau şi colecistul şi căile biliare intrahepatice (boala fiind cunoscută sub numele de angiocolită).
Mult mai rar, şi doar în condiţii speciale, este posibilă infecţia hematogenă – adică germenii să provină din sânge, vehiculaţi de la distanţă – de la un focar îndepărtat, în cursul unei bacteriemii sau unei septicemii.
Germenii cauzali sunt variaţi, dar predomină acei germeni existenţi în intestin (din familia enterobacteri-acee). Printre aceştia se numără enterococi, colibacili, pro-teus, salmonele, dar este posibilă şi prezenţa unor germeni anaerobi – ce se dovedesc mult mai periculoşi, cu evoluţie spre transformare gangrenoasă a infecţiei locale sau a unor germeni externi – stafilococi, streptococi, etc.
2. Factorii favorizanţi
În categoria aceasta intră toate condiţiile care influenţează negativ capacitatea locală de apărare, uşurând grefarea infecţiei.
Cei mai importanţi sunt factorii cu acţiune locală: – staza biliară ( adică încetinirea scurgerii bilei până la stoparea ei).
În orice loc din organism, şi în cazul oricărui fluid, stagnarea, împiedicarea drenajului, determină apariţia infecţiei (la fel în cazul urmii, în cazul altor secreţii – inclusiv salivare, lacrimale, şi chiar în cazul unor răniri sau operaţii deschise care nu-şi evacuează în exterior serozitatea inflamatorie).
La xândul ei, staza biliară poate fi determinată de:
- afectarea mobilităţii vezicii biliare ( dis-funcţiile hipotone cu “lenevirea” vezicii
- ocuparea interiorului vezicii cu calculi biliari sau “îngroşarea “bilei – cunoscută sub denumirea de “noroi biliar”
- împiedicarea evacuării în intestin a bilei prin obstacole parţiale sau totale pe canalul coledoc (calculi, strâmtorări de cauză inflamatorie sau tumorală din exterior (din partea organelor învecinate – intestin, ganglioni limfatici, rinichi, pancreas) sau modificări inflamatorii sau tumorale ale pereţilor canalului cu îngustarea până la obstruarea căii de scurgere
- refluxul conţinutului intestinal “în contracurent” de la locul de evacuare în intestin a bilei în sus pe canalul coledoc, este sursă sigură de infecţie ascendentă. Această situaţie apare frecvent post operator după anumite intervenţii pentru ulcer gastro-duodenal (cu gastro-entero-anastomoză) sau pentru pancreas, şi chiar pentru repermeabilizarea sfincterului Oddi, strâmtorat din diverse cauze.
Factorii favorizanţi generali intră în categoria bolilor cronice debilizante care scad puterea de apărare la infecţii a întregului organism – pentru orice categorii de infecţii (diabet zaharat, cancer cu diverse localizări, leucemii, SIDA, etc).
Aportul acestor factori este indirect şi nu întotdeauna vizibil.