Infecţia urinară în schistosomiază se întâlneşte la bolnavi care locuiesc sau călătoresc în ţări cu climă caldă (Africa, America de Sud şi Centrală, India, Pakistan).
In fiecare din cele 3 tipuri etiologice de schistosomiază, larvele (cercaria) prezente în lacuri şi canale pot ajunge în contact cu tegumentele urinare (înot, activităţi de irigaţie) pe care le penetrează şi, pe cale limfatică şi venoasă ajung în plămân, apoi în circulaţia arterială sisemică şi se fixează în plexul venos vezico-prostatic, unde se maturizează.
Femelele penetrează peretele venos şi depun ouă în spaţiul subepitelial şi interstiţial vezical sau prostatic. Apoi ele penetrează mucoasa vezicală, ajung în urină şi pot contamina din nou apa reluand ciclul evolutiv. Manifestările clinice sunt iniţial prezente la nivel cutanat (reacţie alergică la locul inoculării), apoi la nivel sistemic (oboseală, subfebrilitate, transpiraţii) şi, în final, la nivelul tractului urinar. Hematuria macroscopică dureroasă apărând la sfârşitul micţiunii se asociază ulterior cu polakiurie, dureri uretrale şi lombare, urini tulburi sau hematurie, conţinând eventual mucoase vezicale necrozate (necroturie), toate corelate cu suprainfectarea, ulcerarea sau chiar transformarea malignă a leziunilor vezicale. Durerile lombare de cauză renală, acute sau cronice se datoresc stricturilor ureterale, refluxului vezico ureteral sau litiazei secundare. Frisoanele, febra şi manifestările clinice de insuficienţă renală se datoreaza afectării renale. La examenul fizic se descoperă, relativ tardiv, fibroză la nivelul glandului pelvian, stricturi uretrale sau fistule, fibroză perineală, vezică sau rinichi palpabil, prostată fibroasă la tuşeu rectal, împreună cu vezicule seminale mărite şi bază indurată a vezicii urinare.
Examenul de laborator al urinii evidenţiază leucociturie, hematurie şi bacteriurie, ouă de paraziţi şi eventual celule maligne scuamoase.
Examenele biologice arată eosinofilie, leucocitoză, anemie şi treptat, creşterea creatininei şi ureii datorită apariţiei insuficienţei renale.
O serie de determinări imunologice pot fi folosite pentru identificarea anticorpilor specifici.