Infecţia urinară în actinomicoză are ca agent cauzal specific cel mai frecvent întâlnit Actinomyces israelli care provoacă o inflamaţie granulomatoasă cu tendinţă la fistulizare spontană şi fibrozâre extensivă. Interesarea renală (pielonefrita dar şi supuraţii perirenale), vezicală şi testiculară se realizează pe cale hematogenă.
Vezica se poate infecta şi prin propagarea din vecinătate (apendice, intestin, ovar). Manifestările clinice specifice tipurilor amintite de infecţii urinare se asociază (ca şi în cazul tuberculozei şi brucelozei) cu numeroase determinări în alte organe şi aparate. Examenul de laborator al urmii descoperă aşa numitele granule de sulf (aglomerări de microbi sub forma unor mici sfere gălbui) şi confirmă diagnosticul prin urocultură pozitivă pentru actinomicoze.
Urografia poate evidenţia modificări similare celor tuberculoase sau produse de tumori renale care pot necesita continuarea explorării paraclinice prin folosirea celorlalte examene imagistice şi chiar bioptice.
Tratamentul prelungit (4-6 săptămâni) cu doze mari de Penicilina G este eficient.Drenajul chirurgical al abceselor perirenale şi rareori nefrectomia se pot asocia antibioterapiei.