Infarctul miocardic acut (IMA), cea mai gravă boală cardiacă, reprezintă necrozarea (moartea) unei porţiuni din miocard (muşchiul cardiac) de natură ischemică, consecinţă a obstruării complete a unei artere coronare. Uneori această ocluzie coronariană completă (sângele nu mai circulă prin artera coronară respectivă) nu produce necroza miocardului irigat de acea coronară, deoarece ocluzia s-a instalat lent permiţând dezvoltarea unei circulaţii colaterale supleante.
IMA apare cel mai frecvent la bărbaţi în jurul vârstei de 55 ani, iar la femei în jurul vârstei de 65 ani.
În prezent a crescut incidenţa IMA la vârste sub 40 ani, atât la sexul masculin cât şi la cel feminin.
Cea mai frecventă cauză a IMA este bineînţeles ateroscleroza coronariană. Plăcile de aterom depuse pe interiorul peretelui arterial coronar reduc calibrul coronarelor afectate de ateroscleroza (stenoză coronariană) însă, spre deosebire de angina pectorală în care simptomatologia este determinată de o stenoză accentuată coronariană, infarctul miocardic poate surveni pe o stenoză coronariană nu atât de pronunţată.
Tromboza coronară (fenomenul de constituire a trombusului la locul de fisurare a plăcii de aterom) joacă un rol esențial în producerea infarctului miocardic acut. (IMA)