Dacă hipertensiunea arterială esenţială (HTAE) este definită ca hipertensiune arterială a cărei etiologie nu se roate preciza cu exactitate, fiind catalogată ca o boală multifactorială, hipertensiunea arterială secundară este o forma de hipertensiune cu o cauză unică, precizabilă.
Hipertensiunea arterială secundară este mai frecvent întâlnită în rândul copiilor, adolescenţilor şi adulţilor tineri.
După criteriul cauzal, hipertensiunea arteriala secundară se clasifică în:
1. HTA de cauză renală: afecţiuni ale rinichiului ce pot produce HTA sunt – glomerulonefrita acută, glomerulonefrita cronică, pielonefrita cronică, nefropatia diabetică, rinichiul polichistic, hidronefroza, tuberculoza renală, insuficienţa renală cronică, tunora renală secretantă de renină, stenoza, displazia sau compresia arterei renale etc.
2. HTA de cauză endocrină întâlnită în feocromocitom, sindrom Cushing, boala Conn, hipertiroidism, acromegalie etc.
3. HTA de cauză cardiovasculară – întâlnită în insuficienţa aortică, coarctaţia de aortă, blocuri atrio-ventriculare cu grad înalt;
4. HTA de cauză neurologică în poliomielită şi tumori intracraniene;
5. HTA de cauză medicamentoasă – în condiţiile unui abuz de anticoncepţionale, de preparate cortizonice, în tratamentul cu ciclosporină etc.