Guta
Guta este o boală cunsocută de multe secole, dar ea a fost confundată timp îndelungat cu alte boli reumatice, inclusiv poliartrita reumatoidă.
Este o boală relativ frecventă, consecinţă a perturbărilor metabolismului protidic, având ca rezultat o creştere a concentraţiei acidului uric în sânge şi ţesuturi, îndeosebi în articulaţii, în ţesutul subcutanat şi în rinichi.
Cauze
Tulburarea metabolică caracteristică bolnavilor cu gută este hiperuricemia. In producerea hiperuricemiei (concentraţia crescută de acid uric în sânge) intervine fie o hiperproducţie de acid uric în organism, fie o eliminare scăzută prin rinichi. Adesea intervin ambele mecanisme.
Acidul uric este un produs de dezasimilare, rezultând din metabolismul nucleoproteinelor, un exces de acid uric se poate explica printr-un aport alimentar exagerat de nucleoproteine, îndeosebi de carne tânără şi de viscere. La producerea hiperuricemiei poate contribui dereglarea unor verigi metabolice, care explică de ce în condiţii alimentare similare, numai unii bolnavi pot prezenta hiperuricemie.
Rezultând prin arderea nucleoproteinelor, acidul uric se elimină prin rinichi; este posibil ca unii subiecţi să nu poată elimina întreaga cantitate de acid uric produsă. Cu timpul se produce pe această cale o hiperuricemie, adică o creştere a concentraţiei acidului uric din sânge.
In producerea acestor anomalii, pe lângă aportul exagerat de nucleoproteine există şi alţi factori şi anume: supra-alimentaţia (în general), consumul de alcool, sedentarismul, unele maladii genetice. Mulţi dintre gutoşi sunt obezi, mari consumatori de came şi băuturi alcoolice, sedentari. Se poate afirma pe bună dreptate că guta poate constitui rezultaul nerespectării regulilor de viaţă raţională, în special de alimentaţie raţională.
Guta este întâlnită cu mare predominanţă la sexul masculin (90% dintre bolnavii cu gută sunt bărbaţi). Ea apare de obicei după vârsta de 40-50 de ani şi foarte rar înaintea vârstei de 20 de ani.
Rolul eredităţii explică frecvenţa mai mare cu care apare guta în anumite familii; la aceşti pacienţi se constată o tendinţă marcată la hiperuricemie, unii subiecţi făcând şi crize tipice de gută.
Comentarii / Menţionări