Trăsături generale
Gripa ocupă un loc de frunte între virozele respiratorii, fiind cea mai contagioasă, (putând determina epidemii întinse şi chiar pandemii), şi cea mai severă, cu multe cazuri de evoluţie letală.
Agentul cauzal este un virus – virusul gripal – cu mai multe tipuri (notate cu A,B şi C). Cel mai redutabil s-a dovedit tipul A.2 iar cel mai blând – tipul C.
Caracteristic virusurilor gripale, şi mai ales tipului A este, în termeni uzuali, capacitatea “de a-şi schimba haina” în termeni ştiinţifici este vorba de capacitatea de a-şi modifica aranjamentul unor proteine proprii din structura de suprafaţă (cunoscute sub denumirea de hemaglutinină şi neuraminidază), astfel încât să nu mai fie recunoscut de anticorpii persoanelor care au mai venit în contact cu virusul prin îmbolnăviri anterioare. Există mai multe tipuri asemănătoare structural de hemaglutinină (patru) şi de neuraminidază (zece), împerecherea lor definind tulpina de virus circulant la un moment dat (de exemplu virusul A2 /H2.N2 ). Rearanjarea acestor proteine se petrece la intervale de ani sau zeci de ani, cel mai des în organismul unor animale pe care le infectează (porc, raţe). Ori de câte ori apare într-o nouă “haină”, virusul gripal riscă să provoace o nouă epidemie pentru că populaţia este surprinsă fără anticorpi specifici, adică receptivă.
Epidemiile pot fi restrânse (mici sau locale) la intervale de 3-5 ani, cu virusuri mai puţin agresive (B sau C), pot avea extindere geografică mai mare (medii) – cu tipurile A şi B – la intervale de 5-10 ani şi pandemii (cuprinzând practic tot globul) cu virusul A2 – la intervale mari, de 20 ani sau mai mult.
Extinderea bolii
Extinderea rapidă a bolii se explică prin:
- transmiterea aerogenă – prin picăturile minuscule de salivă eliminate de bolnavi cu respiraţia sau în accesul de tuse, picături ce pot fi purtate la distanţă de curenţii de aer sau la suprafaţa unor obiecte contaminate (mâini, obiecte atinse cu mâna, batiste, etc)
- de contagiozitatea foarte mare, cu un indice de 100% (indicele de contagiozitate exprimă numărul de persoane receptive care dezvoltă boala în urma contactului infectant) într-o experienţă celebră în istoria medicinei, patru sute de persoane au traversat, intrând pe o portieră şi ieşind pe cealaltă, interiorul unui taxi în care respirase timp de 10 minute un bolnav de gripă. Din cei patru sute, 370 au dezvoltat forme diferite de gripă.
- mai are importanţă şi incubaţia scurtă (perioada de la contactul infectant la primele semne de boală) care în gripă poate fi de la 12 ore la trei zile
- rezistenţa virusului în mediu care-i asigură supravieţuirea de mai multe ore în aer şi apă, mai ales în condiţii de frig
- de aglomerarea oamenilor în spaţii închise – fenomen mai frecvent în perioadele reci ale anului decât în anotimpul cald.
Severitatea înbolnăvirilor este variabilă pe durata desfăşurării epidemiei. Cele mai uşoare forme de boală – cu tablou clinic necaracteristic, ca nişte răceli uşoare duse pe picioare, se înregistrează la începutul şi sfârşitul epidemiei, iar cele mai severe în plină epidemie. Aceasta se datorează sporirii treptate a agresivităţii virusului (a virulenţei) prin trecerea repetată de la om la om, iar scăderea virulenţei în perioada de stingere a epidemiei se explică prin epuizarea populaţiei receptive şi “obosirea” treptată a virusului.
Riscul cel mai mare de evoluţie severă, letală, se observă la persoanele cu rezistenţa la infecţie slăbită prin vârsta avansată sau prin diverse boli prealabile, dintre care importanţă foarte mare au bolile respiratorii cronice (bronşitele cronice, sclero-emfizemul pulmonar, astmul bronşic) şi cei cu insuficienţă cardiacă.Toate aceste persoane trebuie protejate.
Simptome gripa
Tratament gripa
Vaccinul antigripal
Sfaturi pentru bolnavii de gripa