Tubulopatiile proximale se manifestă prin afectarea izolată sau asociată a numeroaselor funcţii reabsorbative de la acest nivel.
Glicozuriile renale se definesc ca defecte înăscute sau câştigate ale reabsorbţiei tubulare a glucozei având drept rezultat glicozuria la persoane cu valori normale ale
glucozei în sânge.In mod normal, reabsorbţia glucozei este asigurată de un transportor stereospecific care necesită sodiu ca să acţioneze pe suprafaţa luminală a
celulelor. Capacitatea maximă de transport este limitată şi glucoza neresorbită începe să apară în urină la valori ale glicemiei mai mari de 180-200 mg%. în glicozuria renală
există mai multe tipuri de alterări a celor 2 transporturi principale. Nu există leziuni anatomice ale celulelor renale.
Manifestările clinice lipsesc.
Recunoaşterea bolii se bazează pe determinarea a mai mult de 500 mg glucoze/zi în condiţii de regim cu 50% hidrocarbonate la persoane cu glicemie normală.Folosind diferiţi reactivi glucozuria se poate deosebi de alte meliturii (pentozuria, fructozuria, galactozuria etc).
Tratamentul nu este necesar.