Gastritele neerozive
Sub această denumirea sunt reunite următoarele forme de gastrită — Gastrită cu Helicobacter pylori şi Gastrita atrofică autoimună.
Sunt neerozive, deoarece la examinarea microscopică a fragmentelor de mucoasă recoltate prin biopsie se evidenţiază o inflamaţie.
Gastrită cu Helicobacter pylori
Gastrita cu Helicobacter pylori este o formă cronică de gastrită, reprezentând peste 90% din gastritele cronice întâlnite în practica medicală. Descoperirea Helicobacter pylori a arătat că o posibilă cauză a gastritelor şi a ulcerelor gastroduodenale este cea infecţioasă.
Helicobacter pylori este un bacii gram negativ spiralat, specific speciei umane, adaptat perfect la mediul acid, care colonizează mucoasa gastrică, cantonându-se ulterior sub tunica mucoasă adiacentă celulelor epiteliale de suprafaţă. Prevalenta infecţiei cu H. pylori variază în populaţia generală de la 10% la indivizii cu vârsta sub 30-35 ani, până la 45-50% la cei trecuţi de 60 ani. Acţiunea sa principală este producerea unei inflamaţii a mucoasei gastrice cu aglomerare locală de leucocite (globule albe). Transmiterea bacilului se face de la om la om, însă calea de transmitere nu este încă foarte bine cunoscută. Majoritatea infecţiilor cu H. pylori se produc în timpul copilăriei. Bacilul eliberează exotoxine, endotoxine şi enzime —urează (cea mai importantă enzimă în cadrul diagnosticării), protează, fosfolipază – care sunt direct răspunzătoare de leziunile mucoasei gastrice.
Inflamaţia, în lipsa unui tratament adecvat vizează eradicarea infecţiei cu H. pylori, se extinde în suprafaţă şi în profunzime determinând atrofia glandelor din submucoasa stomacului şi transformarea epiteliului gastric în epiteliu de tip intestinal (metaplazie).
Nu toţi indivizii colonizaţi cu H. pylori dezvoltă o gastrită, după cum numai 15% din pacienţii cu gastrită cronică infecţioasă dezvoltă un ulcer peptic.
Cu adevărat îngrijorător este faptul că gastrita cronică cu H. pylori se asociază unei creşteri de până la şase ori a riscului de cancer gastric – adenocarcinom şi limfon gastric.
Pentru confirmarea diagnosticului de gastrită cu Helicobacter pylori, trebuie indetificată prezenţa infecţiei cu ajutorul diverselor mijloace invazive şi neinvazive. Testele respiratorii verifică şi eredicarea infecţiei cu Helicobacter după urmarea tratamentului antibiotic. Ureea marcată care va fi descompusă se administrează pe care orală.
Tratamentul gastritei cu H. pylori
Tratamentul gastritei cu Helicobacter pylori este alcătuit dintr-un tratament comun cu al altor forme de gastrită (regimul alimentar, medicaţie antiacidă şi antisecretorie) şi dintr-un tratament antibiotic specific care urmăreşte eradicarea infecţiei. Indicaţiile igieno-dietetice sunt evitarea alcoolului, cafelei, condimentelor, grăsimilor, prăjelilor şi rântaşurilor, acriturilor, mesele să aibă un orar regulat şi să fie în cantităţi mici, evitarea stresului psihic.
Ca şi medicamente antiacide se vor administra Dicarbocalm (1 comprimat supt la 1 oră după masă) Maalox, Almagel sau Epicogel.
Sucralfatul, medicament care creşte rezistenţa mucusului gastric, se administrează în doza de 4 tablete pe zi pe stomacul gol.
Tot pentru refacerea stratului de mucus se mai poate administra un substitutiv al prostaglandinelor (substanţe a căror sinteză este inhibată de antiinflamatoriile nesteroidiene Aspirină etc.) numit Misoprostol.
Ca şi medicamente care scad secreţia gastrică acidă vom prescrie blocanţi ai receptorilor H2 – Ranitidina, Famotidina sau blocanţi ai pompei de protoni — Omeprazol (doză unică 20-60 mg/zi dimineaţa, înainte de masă), Lansoprazol.
Tratamentul cu antiacide, protectoare ale mucusului gastric şi antisecretorii va dura 15-30 zile, deşi leziunile mucoasei gastrice pot dispărea după numai 4-5 zile, scopul principal al tratamentului fiind consolidarea vindecării şi prevenirea recidivelor.
In cazul în care în urma analizelor s-a certificat infecţia cu Helicobacter pylori, în schema de tratament îşi vor face apariţia şi antibioticele.
Terapiile anti Helicobacter pylori pot fi compuse din 3 medicamente (terapie triplă) sau din 4 medicamente (terapia quadruplă).
În continuare vom da câteva exemple de scheme triple şi quadruple.
a) Terapie triplă:
Ranitidină + Tetraciclină + Metronidazol Famotidină + Amoxicilină + Metronidazol Omeprazol (Ornez) + Amoxicilină + Metronidazol Omeprazol + Amoxicilină + Claritromicină
b) Terapie qudruplă:
Famotidină + Amoxicilină + Claritromicină + De-Nol bismut coloidal)
Ranitidină + Amoxicilină + Claritromicină + De-Nol Omeprazol + Amoxicilină + Claritromicină + De-Nol Ompeprazol + Amoxicilină + Claritromicină + De-Nol
Schema de tratament optimă în cazul respectiv, precum şi dozajul fiecărui medicament în parte vor fi stabilite de medicul curant.
Este recomandă o cură cu obligeană.
Comentarii / Menţionări