Dependenţa de tutun se realizează prin inhalarea de produşi de ardere ai tutunului uscat. Au existat şi alte moduri de utilizare a tutunului (mestecat, prizat), dar la ora actuală fumatul este de departe cel mai răspândit mod de administrare a nicotinei. Dintre produsele de tutun (ţigarete, ţigări de foi, trabuce, pipă, narghilea)
cele mai răspândite, dar şi cele mai nocive sunt ţigaretele, cu sau fără filtru, deoarece fumul se trage în piept.
Tabagismul constituie principala cauză de boală în ţările industrializate, fiind responsabil de aprox. 1,8 milioane de decese anual. Fumatul este responsabil de 90% din cazurile de BPOC şi emfizem pulmonar, de 90% din cazurile de cancer pulmonar (şi nu numai, de cavitate bucală, faringe, laringe, trahee, esofag, stomac, pancreas, de vezică urinară), dar şi boli cardiovasculare (suferinţă coronariană, arterite periferice, accidente vasculare cerebrale), ulcere gastrice. La femeia gravidă creşte riscul de avort şi naştere prematură, creşte riscul de greutate mică la naştere şi riscul de moarte subită a nou născutului. Trebuie menţionat că la fumător funcţia plămânilor se deteriorează cu o viteză mult mai mare decât la nefumător.
Se consideră că aproape jumătate din fumători decedează din cauza acestui obicei.
Fumul de tutun rezultă prin arderea acestuia şi a hârtiei la temperatură înaltă (aprox. 800 grade Celsius). Partea de fum inhalată de fumător constituie curentul primar, în timp ce partea care se degajă de la vârful ţigării constituie curentul secundar. Se definesc fumatul activ (fumătorul, care de regulă consumă curentul primar, cât de cât filtrat de filtrul ţigaretei), şi fumatul pasiv (persoanele care se găsesc în aceeaşi încăpere cu fumătorul, şi care consumă mai ales curentul secundar, nefiltrat, deci mai periculos). S-a constatat că fumătorul pasiv consumă aproape un sfert din numărul de ţigarete fumat de cel activ, în prezenţa lui.
Fumul de tutun se compune dintr-o parte gazoasă (formată din gaze atmosferice care nu au ars şi gaze de ardere şi vapori) şi o componentă particulată, care conţine imensa parte a constituenţilor (peste 3000). Principalele componente sunt monoxidul de carbon, substanţele iritante (oxizi de azot, derivaţi carbonil – formaldehidă acroleină, acizi – acid cianhidric – fenoli, crezoli, etc), substanţele cancerigene (hidrocarburi aromatice policiclice, nitrozamine, elemente radioactive) şi nicotină şi
derivaţii ei.
Din punct de vedere farmacologic, nicotină are o acţiune bifazică: în cantitate mică este stimulantă, iar în doze mai mari este inhibitoare. Acţionează asupra sistemului cardiovascular (creşte tensiunea, creşte frecvenţa cardiacă, contractă vasele coronare), asupra aparatului urinar şi aparatului digestiv (creşte secreţia glandelor salivare, creşte activitate motorie digestivă). La nivelul creierului, creşte capacitate de învăţare, prin creşterea capacităţii de concentrare şi o scădere a senzaţiei de stres, şi mai ales prin apariţia unei senzaţii de plăcere. Administrarea continuă de nicotină crează toleranţă (pentru a menţine efectele trebuie crescută mereu doza, altfel creierul se obişnuieşte). Nicotină are şi un efect de scădere a greutăţii corpului, prin scăderea absorbţie digestive a elementelor nutritive şi o creştere o consumului energetic de bază.
Din punct de vedere al intensităţii consumului fumă¬torii se împart în:
- fumător ocazional (2-3 ţigări pe zi, sau rar)
- mic fumător (mai puţin de 10 ţigări pe zi)
- fumător moderat (10-20 ţigări pe zi)
- mare fumător (20 – 60 ţigări pe zi)
- foarte mare fumător (mai mult de 60 ţigări pe zi).
Cantitatea de nicotină şi de substanţe toxice este dependentă şi de prezenţa sau absenţa filtrului, calitatea acestuia, şi de tipul de tutun.
Dependenţa de ţigări se manifestă prin consumul zilnic de ţigări, prin dificultatea de a nu fuma zilnic, şi de o probabilitate mare de apariţie a simptomelor de
sevraj în caz de oprire a fumatului, ceea ce reprezintă dependenţa fizică, caracterizată de cel puţin 4 din următoarele semne:
- nevoia intensă de nicotină
- iritabilitate, sentiment de frustrare sau de furie
- anxietate
- dificultate de concentrare
- scăderea frecvenţei cardiace
- creşterea poftei de mâncare şi ingrăşarea.
În absenţa semnelor de sevraj, nevoia irezistibilă de a fuma constituie dependenţa psihică.
Oricât de mult a fumat un individ, s-a demonstrat că oprirea fumatului se însoţeşte de o ameliorare rapidă a stării de sănătate a individului. Totuşi, riscul de accident cardiovasculor scade până la nivelul nefumătorilor într-un an, în timp ce riscul de cancer bronhopulmonar ajunge la nivelul nefumătorilor după 20 ani. Oprirea fumatului depinde de motivaţia individuală (factorul cel mai important, care permite unui individ bine motivat să se poată opri singur), de starea de sănătate (poate constitui un factor de motivaţie, funcţie de starea de sănătate se alege medoda de sevrare – de exemplu în caz de infarct miocardic recent metodele de supleaţie de nicotină sunt contraindicate) şi de gradul de dependenţă tabagică. Nu în ultimul rând, necesită o cooperare totală cu medicul curant.
Un obstacol foarte important pe care fumătorul trebuie să-l învingă este dependenţa de nicotină. De la această constatare, s-a dezvoltat conceptul de administrare de nicotină pe altă cale decât cea respiratorie pentru a compensa lipsa fumatului şi pentru a diminua simptomele de sevraj. Aceste metode sunt guma de mestecat cu nicotină (Nicorette) şi plasturii cutanaţi cu nicotină – nitropatch (nicotină se absoarbe transdermic).
O medicaţie recent introdusă in sevrajul tabagic include madicamentele antidepresive tetraciclice, care par să crească numărul de reuşite şi să scadă numărul de recidive. Trebuie menţionat că doar aprox. 20% din cei ce au oprit fumatul nu se mai apucă iar de fumat (recidivă) după scurt timp (nici un an).
Unul din factorii cei mai importanţi care duc la recidivă îl constituie îngrăşarea, aceasta putând fi combătută doar prin activitate fizică sporită
(efortul fizic creşte consumul de calorii).
Un alt argument în favoarea opririi fumatului, îl constituie factorul economic, bugetul personal putând fi redistribuit, în absenţa cheltuielelor legate de fumat.