Faringitele cronice se întâlnesc la adulţi, în special la fumători.
Se manifestă mai mult ca o stare de debilizare, de scădere a apărării locale, exprimată prin frecvenţa şi uşurinţa cu care se reactivează inflamaţia locală.
Manifestările sunt aproape exclusiv locale (usturimi şi disconfort în fundul gâtului, acumulare de secreţii mucoase care obligă la evacuare repetată, uneori răguşeală).
La examinare, mucoasa poate fi mai roşie difuz, suprafaţa mucoasei având aspect neregulat, grartulos (asemănat cu un câmp arat), alteori cu microvezicule sau puncte uşor hemoragice.
Este o mucoasă mai frecvent atrofică, palidă, incapabilă să mai dezvolte aspectele inflamatorii ce definesc anginele acute. Diagnosticul este uşor, dar tratamentul este dificil: alături
Diagnosticul faringitelor este relativ uşor, la îndemâna oricărei persoane care examinează aspectul faringelui.Detaliile şi interpretarea modificărilor observate necesită experienţă medicală, ştiind că aspectul poate sugera o etiologie bacteriana – care necesită un tratament antibiotic, sau una virală – în care antibioticele sunt ineficiente şi neindicate. Majoritatea medicilor pediatri – de multe ori sub presiunea insistenţelor părinţilor copiilor bolnavi – preferă administrarea de antibiotice chiar şi în cazul anginelor cu aspect viral, pe considerentul că în cele mai multe cazuri inflamaţia virală se suprainfectează bacterian.