Apare cel mai adesea la indivizii cu imunitate mult scăzută, ca de exemplu bolnavii de SIDA, bolnavii care au suferit transplante de organe, la bolnavii cu leucemie şi limfoame, la cei care sunt în tratament îndelungat cu imunosupresoare (Ciclosporină, Azatioprină etc.) sau cu corticosteroizi. (Cortizon, Prednison etc.).
Sunt implicaţi de regulă germeni oportunişti, care în condiţii normale nu ar produce modificări patologice.
Cei mai frecvenţi sunt Candida albicans, virusul Herpes Simplex, Citomegalovirusul (CMV).
Tabloul clinic constă în disfagie, odinofagie, dureri retrosternale.
La 50-75% dintre pacienţi se asociază aftele bucale. Diagnosticul este stabilit prin biopsie pe cale endoscopică, fragmentele de mucoasă recoltate fiind supuse analizelor de laborator. Tratamentul variază în funcţie de etiologia (cauzele) esofagitei. Esofagita produsă de Candida albicans se tratează cu antifungice, fie în administrare topică locală (Nistatin care se mestecă şi apoi se înghite, Clotrimazole comprimate dizolvate în salivă, Ketoconazol), fie administrate intravenos (Amphotericina B).
Esofagita produsă citomegalovirus (CMV) se face cu Ganciclovir 5 mg/Kg corp intravenos la 12 ore timp de 3 săptămâni. Esofagita produsă de Herpes Simplex beneficiază de tratamentul simptomatic cu antiacide şi antisecretorii, iar la pacienţii care prezintă imunodepresie se asociază Acyclovir oral 200 mg de 4-5 ori pe zi, timp de 7-10 zile. Sub tratamentul menţionat se obţine dispariţia simptomatologiei care, însă, poate recidiva, dacă nu se intervine pentru creşterea imunităţii.