Esofagita caustica


Substanţele caustice ingerate fie accidental, în special de către copii nesupravegheaţi, fie deliberat în scop de sinucidere, sunt, din punct de vedere chimic, baze – hidroxid de sodiu sau potasiu (soda caustică) şi acizi (acid sulfuric şi acetic concentrat). Gravitatea leziunilor consecutive ingestiei depinde de substanţa ingerată, de concentraţia şi de cantitatea acesteia. Aceste substanţe sau vaporii lor pot fi inhalate, ducând la respiraţie zgomotoasă, stridor şi chiar asfixie. Se va efectua examenul endoscopic în spital în primele 24 de ore pentru evaluarea leziunilor. După aceea, pacienţii vor mai fi ţinuţi sub urmărire încă 72 ore pentru depistarea precoce a unor posibile complicaţii cum ar fi perforaţiile peretelui esofagian. Consecinţa lezională cea mai importantă este stenoza (stenozele) esofagiană, în special după ingestia de acizi.

Leziunile interesează faringele, esofagul şi cuprind stomacul ca urmare a sumarii acţiunii acidului ingerat cu cea a acidului clorhidric din sucul gastric.
Stenoza esofagiană reprezintă reducerea patologică a calibrului canalului – rumenului esofagian.
În cazul ingestiei unor alcaline (baze) tari, în special hidroxidul de sodiu, leziunile sunt mai puţin întinse decât în cazul ingestiei acizilor, deoarece acidul clorhidric din sucul gastric neutralizează parţial causticul bazic ingerat.

În evoluţia clinică a stenozelor esofagiene postcaustice se disting trei faze principale:

• Faza iniţială de esofagita corozivă cu disfagie completă dureroasă care face imposibilă deglutiţia (actul de înghiţire a bolului alimentar, a lichidelor şi chiar a salivei), cu arsuri evidente ale buzelor, mucoasei cavităţii bucale şi orofaringelui, cu hipersalivaţie care se scurge din cavitatea bucala fiind amestecată cu sânge şi chiar cu alterarea
stării generale şi stare de şoc.

• Faza de acalmie falsă, înşelătoare, după aproximativ 5 zile de la accident, când mucoasa esofagiană arsă a fost eliminată şi a început procesul de reparaţie prin granulaţie. Trebuie ştiut că acest proces de reparaţie se realizează prin cicatrizare, creând o stenoză cu atât mai importantă cu cât leziunile sunt mai întinse în suprafaţă şi în profunzime.

• Faza de stenoză esofagiană postcaustică constituită, după a 3-a săptămână de la accident, manifestată prin disfagie pentru alimentele solide şi, ulterior, şi pentru cele lichide şi semisolide, vomă şi slăbire accentuată.

Tratament

Tratamentul impune neutralizarea causticului în primele 3 ore de la producerea accidentului prin spălaturi abundente cu un acid slab (oţet diluat).
În cazul ingerării unei baze – nidroxidul de sodiu şi cu o bază slabă (bicarbonat de sodiu) în cazul ingerării de acizi. Dacă s-au ingerat fenoli, se va administra lapte şi ouă.
Dacă nu avem la dispoziţie aceste substanţe pentru neutralizare, se vor efectua spălaturi abundente cu apă pe sondă introdusă până în esofag.
Se va efectua reechilibrarea hidroelectrolitică prin perfuzii, se vor administra analgezice şi sedative pentru combaterea durerii, precum şi antibiotice cu spectru larg pentru combaterea infecţiei.

La început, alimentaţia se va face tot prin perfuzie. Dacă după o săptămână, bolnavul tot nu poate înghiţi lichide, se va efectua gastrostomia de alimentaţie.
Se va administra cortizon pentru combaterea formării ţesutului fibroscleros ce stă practic la baza stenozării post caustice.
Obiectivul terapeutic principal în cea de-a doua fază îl constituie profilaxia stenozelor esofagiene prin dilatări esofagiene succesive.
În ultimă fază se pune problema alegerii între dilatarea esofagiană şi intervenţia chirurgicală de reconstrucţie a esofagului.

Indicaţiile intervenţiei chirurgicale sunt stenozele esofagiene strânse sau extinse, lipsa unui rezultat favorabil după manoperele de dilatare esofagiană,
apariţia hemoragiei şi a perforaţiei de perete în cursul dilatării.
Există multe tehnici chirurgicale, obiectivul tuturor acestor tehnici fiind crearea unui nou esofag – esofagoplastie.