Emfizemul este o afecţiune degenerativă a ţesutului pulmonar în care se petrece distensia, umflarea alveolelor pulmonare cu distrugerea unor pereţi alveolari, corespunzând astfel la apariţia unor bule aeriene mari şi nefuncţionale; procesul afectează simetric ambii plămâni, prédominent în regiunile bazale, dar putându-se extinde şi la restul parenchimului pulmonar.
În cele mai multe cazuri este vorba de o formă de înbătrânire a plămânilor – evoluţie comună tuturor organelor din organism – deci firească pentru persoanele de vârste avansate.În aceste situaţii se vorbeşte de un sclero-emfizem pulmonar (prin asocierea şi a sclerozării concomitente a tramei vasculare pulmonare).
El poate fi însă întâlnit şi la vârsta adultă, – cu mult prea devreme pentru a fi vorba de un proces natural de înbătrânire; de această dată se poate vorbi de
Emfizem – boală.
Bolnavul cu emfizem are o lărgire a tuturor diametrelor cutiei toracice – ca şi cum s-ar afla îngheţat în poziţia de inspir forţat – de tras forţat aer în piept – iar toracele apar cu un aspect umflat (comparat sugestiv, ca de butoi); consecinţa directă va fi scăderea rezervelor privind posibilitatea de mărire suplimentară a cutiei toracice în inspiraţie şi instalarea secundară a unei dispnei de efort progresive. La examenul radiologic plămânii apar cu un aspect rarefiat, hipertransparent, iar funcţional, prin sărăcirea zestrei de alveole funcţionale, se ajunge la scăderea rezervelor respiratorii, putând evolua către o stare de insuficienţă respiratorie prin disfuncţie de tip obstructiv.