Realizarea deplină a actului sexual presupune satisfacerea integrală atât a bărbatului cât şi a femeii.
Incidenţa disfunctiilor sexuale feminine este destul de dificil de apreciat. Femeile chestionate în legătură cu viaţa lor sexuală pot fi reticente în a conferi informaţii aupra unui act fiziologic considerat mult prea intim, alteori dovedesc o înţelegere incompletă a activităţii lor genitale iar uneori manifestă indiferenţă. Toţi autorii sunt însă de acord că incidenţa disfunctiilor sexuale este mai mare la femei decât la bărbaţi. (Laumann E.M., Michael R.T. Kolata Gina, 1994).
Lipsa de interes faţă de activitatea sexuală este întâlnită la aproximativ 1/3 din femei, iar un sfert, nu prezintă orgasm.
Disfunctiile sexuale la cele două sexe:
Lipsa de interes faţă de actul sexual
Femei: 33% -Bărbaţi: 15%
Absenţa plăcerii
Femei: 23% – Bărbaţi: 8%
Imposibilitatea realizării orgasmului
Femei: 25% – Bărbaţi:10%
Durere pe parcursul actului sexual
Femei: 15% – Bărbaţi: 5%
Absenţa marcată a lubrifierii
Femei: 19% – Bărbaţi: /
Sarcina, menopauza, o serie de medicamente, pot influenţa în sens negativ activitatea sexuală a femeii.
Sarcina
Frecvenţa rapoartelor sexuale scade pe parcursul primului trimestru de sarcină, adeseori datorită unor factori psihici. După unii, frecvenţa ar creşte în trimestrul al doilea, datorită dorinţei mai mari a femeii, indusă de congestia pelviană, fără să existe totuşi un acord în acest sens. Activitatea sexuală diminua din nou în ultimul trimestru, datorită disconfortului pe care îl implică sarcina avansată. După naştere, pe parcursul următoarelor luni, prezenţa lohiilor, epiziotomia, oboseala determinată de îngrijirea copilului, modificările hormonale, se răsfrâng în sens negativ asupra vieţii sexuale a femeii.
Menopauza
Multe femei sesizează o modificare a activităţii lor sexuale înainte şi după instalarea menopauzei. Scăderea progresivă a nivelurilor hormonilor ovarieni afectează dorinţa, plăcerea şi frecvenţa activităţii sexuale ale femeii. Survin dificultăţi ale copulaţiei prin lipsa lubrifierii şi traumatizarea mucoasei vaginale mult subţiată. Se înregistrează o scădere a dorinţei pentru activitatea sexuală, dureri la contact. În alterarea vieţii sexuale a cuplului adeseori sunt implicate şi disfuncţiile erectile ale partenerului. Dacă partenerul prezintă o disfuncţie sexuală severă, cuplul fie că îşi întrerupe activitatea sexuală, fie că recurge la sex fără intromisiune.
Cancerul
După diagnosticarea unui cancer genital, o bună comunicare a femeii bolnave cu partenerul este benefică pentru activitatea sexuală a cuplului.
Tratamentul cancerelor genitale are impacte psihologice şi fizice considerabile. Factorii psihologici primari sunt în relaţie cu teama de moarte, de mutilare şi de respingere din partea partenerului.
O acţiune negativă asupra activităţii genitale prezintă şi o serie de tratamente chirurgicale şi nechirurgicale, specifice cancerelor aparatului genital feminin. Vulvectomiile în cancerele vulvare se soldează cu îndepărtarea aparatului erectil. Histerectomia cu colpectomie determină o scurtare a vaginului. Radioterapia determină atrofia mucoasei vaginale, pierderea elasticităţii pereţilor şi strâmtarea vaginului. Chimioterapia se soldează adeseori cu căderea părului, astenie, atrofie a mucoasei vaginale.
Partenerul poate să prezinte reţinere în reluarea activităţii genitale după încheierea tratamentului, de teamă să nu-i producă femeii leziuni locale, să nu contracteze boala sau prin perceperea eronată a modificărilor locale ale aparatului genital feminin după intervenţiile chirurgicale.
Bolile cronice
O serie de boli exercită o influenţă defavorabilă accentuată asupra vieţii sexuale a femeii: boli cardiovasculare, leziuni artrozice, boli pulmonare cronice, incontinenţa urinară funcţională, în general cele mai multe afecţiuni acompaniate de dureri cronice.
Unele medicamente influenţează negativ dorinţa, plăcerea sau orgasmul: antihipertensive, antipsihotice, antidepresive.