Diagnosticul
Diagnosticul este relativ uşor, accesibil medicului de familie – fără să necesite investigaţii suplimentare în cele mai multe cazuri – devenind astfel posibilă luarea din vreme a măsurilor terapeutice necesare. Această orientare este recomandabilă mai ales în perspectiva faptului că neglijarea lor alimentează riscul unor complicaţii prin suprainfecţii bacteriene sau de antrenare în suferinţă şi a altor organe – mai ales a inimii (risc deosebit la vârstnici, la fumători cronici şi – în general la toate persoanele cu anumite boli cronice prealabile).
Evolutia pneumoniilor
Evoluţia este de obicei trenantă, atât clinic cât şi radiologie. Clinic, suferinţa exprimată prin tuse şi febră în principal, la care se pot adăuga oboseala, inapetenţa, etc. Pot persista 2-4 săptămâni, cu remisiune lentă.
Radiologie, imaginea durează 1-2 luni putând lăsa unele modificări sechelare (îngroşări pleurale cicatriciale, scizurite, etc).
O parte dintre cazuri se pot complica prin suprainfecţie bacteriană, având o evoluţie în doi timp, cu agravare prin componenţa bacteriană secundară.
În aceste cazuri se vorbeşte de o pneumonie mixtă (atât cauzal, prin asocierea virusuri-bacterii, cât şi radiologic – cu semne caracteristice ambelor tipuri) şi tratamentul va recurge la antibiotice.