Contracepţia reuneşte mijloacele şi metodele prin care este împiedicată fecundaţia sau implantarea oului. Mijloacele şi metodele pot fi naturale sau artificiale. Cele naturale constau în principal în evitarea contactelor sexuale (neprotejate) în cursul perioadei fertile. Mijloacele şi metodele artificiale contraceptive sunt: hormonale locale şi de barieră, chirurgicale, imunologice etc.
Contraceptia hormonala
Contracepţia hormonală feminină a fost introdusă în practică în 1955 de către Pincus, Chang şi Rock. Contracepţia hormonală a cunoscut o extindere rapidă în deceniile următoare, iar în prezent este utilizată anual de peste 60 de milioane de femei de pe întreg globul. Popularitatea se datorează eficacităţii deosebite, complianţei şi efectelor secundare notabile foarte rare. Sunt utilizate în scop contraceptiv preparate hormonale cu administrare orală, parenterală, (trans) vaginală sau sub formă de implante dermice.
După calea de administrare, principalele contraceptive hormonale pot fi:
- orale: – combinate (COC) sau estro-progestative; -exclusiv progestative (CEP);
- injectabile cu acţiune de lungă durată;
- sub formă de implante subdermice;
- dispozitive intravaginale sau intrauterine, ce conţin un progestativ sau/şi estrogeni.
Nomenclatura şi clasificarea contraceptivelor orale
In raport de compoziţie şi modalităţile de administrare, contraceptivele orale sunt de mai multe tipuri:
a) contraceptive orale combinate (COC) sau estro-vrogestative. Preparatul (şi comprimatul ca atare) este denumit, în mod curent „pilulă contraceptivă” sau, mai simplu, „pilulă”
b) contraceptive (orale) exclusiv progestative (CEP) sau în engleză – Progestin-Only Pili (POP). Mai sunt denumite şi contraceptive „microdozate” sau „micropilule”
c) (pilule) contraceptive de „urgenţă” – în engleză Emergency contraceptive pills” (ECPs).
Avantajele sunt incontestabile:
- contracepţia hormonală orală este deosebit de eficientă
- prezervă fertilitatea femeii
- restabilirea fertilităţii, după întreruperea administrării este promptă.
Contracepţia hormonală orală reprezintă metoda optimă pentru femeia tânără (sub 35 de ani), nefumătoare şi fără copii.
Opţiunea pentru contraceptivul oral combinat presupune alegerea contraceptivului cel mai adecvat pacientei, în funcţie de particularităţile sale generale, caracteristicile ciclului menstrual, o eventuală sensibilitate particulară faţă de steroizi.
Situaţii particulare
Femei în vârstă de peste 35 de ani: se utilizează de COC cu doză mică de estrogeni.
- vârsta sub 18 ani nu contraindică formal utilizarea COC. Adolescentele beneficiază în mod particular de contracepţia cu pilulă.
- vârsta de peste 30 de ani comportă o creştere progresivă a riscului utilizării COC. După 35 de ani la fumătoare, utilizarea estro-progestativelor se face cu prudenţă şi doar în absenţa altor factori de risc. Acelaşi lucru devine valabil şi pentru nefumătoare, după 40 de ani.
- la femei a căror greutate este inferioară celei corespunzătoare înălţimii, incidenţa unor efecte secundare ale COC este mai mare (greţuri, vărsături, tensiune mamară, crampe abdominale, creştere ponderală). În schimb, aceste femei prezintă mai rar hemoragii per-terapeutice şi spotting. Dacă greutatea este superioară valorilor corespunzătoare înălţimii, unele efecte secundare sunt mai rare (tulburările digestive), creşterea ponderală este mai redusă, la fel şi creşterea TA distolice.
Prezintă însă mai frecvent hemoragii per-terapeutice şi spotting pe parcursul primelor cicluri de administrare.
Dispozitive intrauterine
Sunt mici dispozitive, care se introduc în cavitatea uterină în scopul prevenirii unei sarcini. Sunt cunoscuţi sub denumirile de sterilete, IUD (în engleză – intrauterine devices) sau DIU (în franceză – dispositif intrauterine).
Modul de acţiune al dispozitivelor intrauterine constă în producerea unor modificări ale mucoasei uterine, ale colului şi chiar la nivelul trompelor.
Modificările endometrului sunt:
- biochimice antrenând o reacţie inflamatorie nespecifică;
- traumatice endometrul este aplatizat, uneori strivit, atrofiat exulcerat;
- mecanice, DIU reduce suprafaţa pe care eventual s-ar putea implanta oul;
- imunologice probate de apariţia unor modificări ale imunoglobulinelor; acestea perturbă toleranţa imunologică a blastocistului;
- hormonale constând în blocarea receptorilor estrogenici şi progesteronici endometriali, în cazul DIU cu progesteron.
DIU reprezintă metoda contraceptivă de lecţie pentru multipare şi în general pentru femeile care nu mai doresc copii.
Un sterilet odată montat, poate fi folosit 3-5 ani şi chiar mai mult.
Eficienţa DIU este probată printr-un indice Pearl egal cu 1-3 sarcini la 100 femei / an.
Efectele secundare negative cele mai frecvente sunt reprezentate de metroragii şi de infecţii. Apariţia lor impune cel mai adesea întreruperea contracepţiei cu DIU / extragerea steriletului. Mai pot surveni: perforaţii accidentale în momentul inserţiei şi expulzia spontană a DIU. Sarcina care apare la purtătoarele de DIU este, cel mai adesea, o sarcină patologică, terminându-se cel mai adesea cu avort.
Spermicidele
Spermicidele sunt substanţe chimice care imobilizează şi distrug spermatozoizii înainte ca aceştia să pătrundă în canalul cervical. S-au folosit ovule sau tablete spumante, care conţineau mercur, chinină, acid boric şi alţi acizi slabi. Azi se folosesc agenţi tensioactivi de tipul 9 – nonxynol, benzalconiu, menfegol.