Termenul de colagenoză a fost introdus de Klemperer în inul 1941, şi, în ciuda caracterului său oarecum evaziv, a fost acceptat ulterior de majoritatea cercetătorilor.
Termenul îşi găseşte justificarea în substratul anatomopatologic care constă în degenerescenta fibrinoidă, în grade variabile a substanţei fundamentale a ţesutului : conjuctiv, difuză, nelimitată la un organ. De multe ori este folosit şi termenul de boala de sistem. Cert este că acest termen a avut meritul de a grupa în acelaş capitol boli destul de deosebite din punct de vedere evolutiv şi prognostic.
Astfel, termenul de colagenoză înglobează mai multe secţiuni reumatice cu caracter inflamator precum lupusul entematos sistemic, sclerodermia sistemică, polimiozita, ca să le cităm pe cele mai importante. Din punct de vedere biologic, sindromul inflamator, adesea important, este prezent în grade variabile în aceste afecţiuni.
Boala lupica