Cistita acută necomplicată la femei
Se defineşte ca inflamaţia acută simptomatică a mucoasei urinare asociată frecvent cu inflamaţia uretrei.
Cauzele (etiologia) şi mecanismul ascendent al infecţiei sunt comune cu ale întregului grup de ITU necomplicate.
Manifestările clinice sunt reprezentate de polakiurie, dureri micţionale cu intensificare terminală, disurie, micţiune imperioasă, urină tulbure, eventual rău mirositoare şi hematurie.Durerile spontane sunt suprapelviene şi, mai rar, lombare inferioare; febra şi frisoanele ca şi alterarea stării generale, de regulă, lipsesc.
Examenul de laborator al urinii confirmă diagnosticul clinic.In sumarul de urină sunt prezente celule epiteliale vezicale şi uretrale, leucociturie fără cilindri leucocitari iar hematiile, când există, au aspect nealterat.Bacteriile pot fi descoperite la examenul microscopic al urinii iar becteriuria cantitativă confirmă cistita (în timp ce prezenţa nitriţilor şi a esterazei leucocitare după folosirea bandeletelor reactive, are doar valoare de screening. De regulă lipseşte sindromul biologic inflamator iar explorările paraclinice urinare nu sunt necesare.
Complicaţiile sunt relativ rare şi reprezentate de ascensiunea infecţiei cu apariţia pielonefritei acute şi cronicizarea cistitei.
Antibioterapia duce rapid la ameliorarea şi apoi la dispariţia manifestărilor clinice.
Terapia cu doză unică de biseptol, nitrofurantoină, ampicilina sau amoxicilină şi chinolone este în general eficientă când se începe foarte repede.
Terapia de durate scurte (3-5 zile) este de regulă preferată şi mai eficientă decât cea cu doze unice şi foloseşte aceleaşi antibiotice.
Terapia cu durată de 7-10 zile este indicată numai la gravide şi foloseşte cu precădere ampiciline (amoxicilina) nitrofurantoină (exclusiv în ultimele 3 săptămâni de sarcină) şi cefalosporinele de generaţia I.Controlul eficacităţii terapiei se efectuează numai pentru gravide.In primele zile ale tratamentului poate fi necesară terapia simptomatică (analgetice, antispasice, căldură locală).
Profilaxia generală este cea mai comună pentru ITU. Higiena corporală, a lenjeriei intime şi a zonelor perianale şi periuretrale şi evitarea spermicidelor şi a aditivilor în apa de baie sunt înotdeauna eficiente.
Profilaxia medicamentoasă se realizează cu biseptol sau nitrofurantoină după fiecare contact sexual, în caz de legătură aparent evidentă între acesta şi apariţia cistitei.