Clasificarea histologică a tumorilor ovariene adoptată de către OMS în 1973, cuprinde un număr de 9 clase. Clasa IX – a (“Tumor-like conditions”) este rezervată leziunilor pseudotumorale care includ şi formaţiunile chistice funcţionale. Chisturile funcţionale nu sunt, prin urmare leziuni tumorale propriu-zise, putând fi în schimb asimilate leziunilor distrofice. Apar în anumite condiţii pentru a dispărea, dacă factorul determinant şi-a înceta: acţiunea.
Chisturile funcţionale ovariene sunt definite ca fiind formaţiuni pseudotumorale ce se formează prin perturbarea evoluţiei normale a unor foliculi ovarieni sau corpi galbeni, care se transformă astfel chistic.
Incidenţa chisturilor funcţionale este considerabilă acestea reprezentând 2/3 din formaţiunile chistice ovariene ale femeii adulte. Au dimensiuni modeste nedepăşind 5-8 cm în diametru. Adeseori sunt complet asimptomatice, iar dintre semnele clinice, cele mai frecvent întâlnite sunt tulburările menstruale. Remisia spontană survine aproape sistematic, după cel mult 2-5 luni de evoluţie. Complicaţiile sunt rare, uneori redutabile – torsiunea şi ruptura cu hemoragie intraperitoneală.
Chisturile funcţionale trebuie să fie diferenţiate de tumorile ovariene propriu-zise. Nerecunoaşterea caracterului funcţional al acestor formaţiuni chistice ovariene, poate să se soldeze cu intervenţii – laparatomu sau laparoscopii – inutile.
Se descriu trei forme anatomo-clinice ale chisturilor funcţionale ovariene: chisturile foliculare, chisturile de corp galben şi foliculii chistici luteinizaţi.
Chisturile foliculare se formează prin perturbarea evoluţiei foliculilor ovarieni. Au pereţii subţiri translucizi – conţinutul sero-citrin. Celulele granuloase şi tecale care
tapisează pereţii formaţiunii chistice sunt tasate progresiv. Lichidul folicular poate să conţină estrogeni.
Chistul de corp galben (chistul corpului galben, chistul luteal, chistul luteinic) se formează din corpul galben menstrual, şi posibil, uneori, dintr-un corp galben
gestaţional, după ce a survenit avortul precoce. Hemoragia intrachistică poate fi relativ mare, cheagul format mai voluminos, iar prin resorbţia acestuia, să se formeze o
cavitate cu conţinut lichid.
Chisturile de corp galben măsoară cel mai adesea 3-5 cm în diametru, şi doar cu totul excepţional au fost semnalate astfel de chisturi voluminoase, sau chiar gigante. Lichidul intrachistic este de culoare roşie-brună, brună-ciocolatie sau brună-gudron. Pereţii conţin celule cranuloase şi tecale luteinizate.
Prin ruperea lor, chisturile de corp galben pot să se implice cu hemoperitoneul, necesitând laparoscopia sau laparotomia.