Cancerul vezical
Cancerul vezical se dezvoltă din aşa zisul epiteliu de tranziţie (uroepiteliu) prezent de la nivelul bazinetului până în cele 2/3 proximale ale uretrei. în 98% din cazuri transformarea carcinomatoasă a acestuia se realizează la nivelul vezicii urinare (8% în bazinet şi 2% în ureter şi uretră).
Ca frecvenţă este considerat al patrulea tip de cancer la bărbaţi şi al nouălea la femei.
Fumatul, profesia şi citostaticele sunt principalii factori de risc.
Manifestările clinice principale sunt reprezentate de hematurie macroscopică, polakiurie sau disurie şi durere lombară, obstrucţie ureterale şi simptome sau semne dependente de metastazare.
Examenul de laborator al urinii este centrat pe descoperirea celulelor neoplazice în sedimentul urinar. Vizualizarea tumorilor se realizează prin sonografie, urografie iv şi cistoscopie cu biopsie. Excizia tumorii este esenţială atât pentru diagnostic cât şi pentru tratament (împreună cu o parte din muşchiul vezical pentru a aprecia invazia tumorală).
Examinarea uretrei la extragerea cistoscopului şi cateterizarea ureterelor este necesară pentru determinarea extensiei tumorii şi a consecinţelor sale.
TC şi RMN sunt utile pentru descoperirea invadării vezicale şi ganglionare.
Metastazarea la distanţă necesită explorări paraclinice particulare (examen radiologie, TC, examene radioizo-topice).
Tratamentul depinde de extinderea tumorii (superficială, invazivă sau metastatică).
Tumorile superficiale sunt tratate prin rezecţie endoscopică (cu sau fără terapie endo vezicală).
Tumorile invazive sunt tratate prin scoaterea (excizia) vezicii asociate sau nu cu chimioterapie.
Chimioterapia combinată este folosită pentru tratamentul metastazelor.