Sub denumirea de cancer gastric se reunesc toate tumorile maligne care apar şi se dezvoltă în structura pereţilor gastrici sau lângă orificiile stomacului – pilorul şi cardia.
Din punct de vedere morfopatologic, sunt adenocarcinoame (96% din cazuri) şi sarcoame, limfoame, carcinoid (4% din cazuri).
Adenocarcinomul îşi are originea în glandele mucoasei gastrice.
Cancerul gastric este neobişnuit sub vârsta de 40 de ani, vârsta medie la care apare fiind 63 ani. Bărbaţii sunt afectaţi de două ori mai frecvem decât femeile.
Cauza certă a cancerului gastric nu este cunoscută.
Se descriu multipli factori favorizanţi şi predispozanţi:
- prezenţa gastritei cronice atrofice indusă de infecţia cu Helicobacter pylori sau de natură autoimună.
Procentul cancerelor gastrice apărute la indivizii cu gastrită cronică atrofică urmărită clinico-radiologic timp de 15-20 ani, este de aproximativ 10%.
Asocierea gastritei atrofice cu anemia pernicioasă Biermer creşte foarte mult riscul malignizării
- rezecţiile gastrice (îndepărtarea chirurgicală a unor porţiuni din stomac) efectuate în cadrul tratamentului chirurgical al ulcerului gastric, prezintă un risc destul de
redus de transformare malignă. Riscul creşte cu cât s-a îndepărtat o parte mai mare din stomac
- hernia hiatală, prin deschiderea permanentă a orificiului cardia şi astfel prin refularea de lichid gastric acid în esofag, determină o inflamaţie cronică a mucoasei esofagului cu potenţial de cancerizare
- polipii adenomatoşi sunt susceptibili la degenerarea în cancer, în special aceia care sunt izolaţi şi au un diametru peste 2 cm. De ele mai multe ori evoluează asimptomatic, însă se pot manifesta prin dureri vagi epigastrice, greţuri, vărsături, diaree şi astenie
- indivizii cu grupa sangvină A II (A2) sunt mai predispuşi la cancer gastric, în special cu localizare antrală
- populaţiile care trăiesc în anumite zone geografice, de exemplu, pentru ţara noastră judeţele din nord-vestul ţării au mai mulţi bolnavi de cancer gastric decât judeţele din sudul ţării.
Simptomatologia este mai pronunţată în cazul localizării cancerului gastric la nivelul orificiilor stomacului – superior, cardia şi inferior, pilorul. În cazul celorlalte localizări ale cancerului gastric, la nivelul feţelor şi curburilor stomacului, simptomatologia cancerului este difuză, îngreunând mult diagnosticul.
La debut, pacienţii prezintă tulburări cu caracter dispeptic: scăderea progresivă a poftei de mâncare, urmată invariabil de scădere în greutate, stare de indispoziţie generală, refuzul fumatului chiar şi la cei mai înrăiţi fumători, greţuri după alimentaţie, regurgitări şi râgâit frecvent. Deşi această simptomatologie este caracteristică fazei de debut, tumora există deja de foarte mult timp, însă în toată această perioadă nu s-a manifestat clinic.
Tot în perioada de debut, bolnavii mai acuză o vagă durere în zona epigastrică, absenţa poftei de mâncare, saţietate precoce, vărsături, alternanţa între constipaţie şi diaree, stare de oboseală inexplicabilă. Uneori lichidul de vărsătură conţine sânge negru alterat.
În stadiul de debut, tumora nu poate fi palpată, palparea epigastrului producând o uşoară sensibilitate dureroasă. Palparea tumorii devine posibilă mai târziu în evoluţia bolii, în perioada de stare, în care devin pregnante şi semnele/simptomele generate de însăşi localizarea tumorii la nivelul stomacului.
Tumora malignă se percepe palpatoriu ca o formaţiune cu suprafaţă neregulată, dură, fixată de structurile adiacente profunde şi superficiale.
Pentru confirmarea suspiciunii de cancer gastric enunţată pe baza semnelor clinice, se vor efectua analize de laborator, examene imagistice şi endoscopia digestivă cu efectuarea de biopsii multiple.
Studiul conţinutului gastric obţinut prin sondaj poate evidenţia hipoclorhidrie (o scădere importantă a acidităţii).
Cel mai adesea, cancerul gastric este diagnosticat în stadiul de cancer avansat, cu o tumoră mare dezvoltată atât în interiorul stomacului cât şi în exteriorul lui.
Aproape toate cancerele sunt, din punct de vedere histologic, adenocarcinoame.
Metastazele la distanţă studiate la microscop, prezintă aceleaşi caractere morfologice şi histologice ca şi cancerul primitiv – tumora gastrică „mamă”.
Trei sferturi din bolnavii cu cancer gastric au metastaze încă de la prima examinare medicală.
Extensia cancerului pe cale limfatică este frecventă şi timpurie, datorită bogăţiei de vase limfatice care deservesc stomacul. Aceasta face ca, adesea, cancerul gastric să nu fie descoperit în faza inoperabilă.
Extensia cancerului gastric în afara pereţilor săi interesează mai frecvent porţiunea transversală a intestinului gros, pancreasul şi ficatul.
Mai târziu, apar metastazele la distanţă, localizate în plămâni, oase, creier.