Cancerul esofagian (tumorile maligne) apare în special la persoane cu vârsta cuprinsă între 50 şi 70 ani, de trei ori mai frecvent la bărbaţi comparativ cu sexul feminin.
Din punct de vedere histopatologic se prezintă sub 2 forme: carcinomul cu celule scuamoase şi adenocarcinomul. Riscul apariţiei carcinomului cu celule scuamoase este corelat cu consumul cronic de băuturi alcoolice, fumatul, prezenţa unei afecţiuni ereditare caracterizată prin hiperkeratoza ralmelor şi tălpilor, ingerarea unor substanţe caustice, existenţa şi a altor cancere cranio-cervicale. Acest tip histologic de carcinom este mai frecvent la populaţia neagră.
Celălalt tip histologic — adenocarcinomul — este mai frecvent întâlnit la populaţia caucaziană (albă) şi îşi are originea la nivelul glandelor mucoase şi submucoase ale esofagului. Cancerul esofagian este unul dintre neoplasmele cele mai frecvente la nivelul tubului digestiv, ocupând locul 4 după cancerul gastric, cancerul de colon şi cel de rect. Caracteristica cancerului esofagian este extinderea marcată axială atât în profunzime cât şi în suprafaţă, precum şi dificultatea tratamentului.
Ca o paranteză, doresc să vă fac cunoscute câteva din diferenţele între tumorile maligne (neoplasmele, cancerele) şi tumorile benigne.
Tumorile benigne sunt bine delimitate, evoluează mai lent si exercită un efect de împingere a formaţiunilor învecinate.
Tumorile maligne sunt prost delimitate, evoluează mai rapid, invadează ţesuturile vecine şi metastazează locoregional si la distanţă. Metastazarea reprezintă desprinderea de celule canceroase din tumora „mamă”, celule care intră în torentul circulator şi se fixează în ganglioni limfatici şi în alte organe.
Alte cauze ale cancerelor de esofag mai sunt: esofagita reptică, diverticulii esofagieni, stenozele cicatriceale iradierea terapeutică a unui cancer tiroidian preexistent.
Unele iritaţii cronice ale mucoasei esofagiene de natură mecanică, chimică şi toxică cum ar fi băuturile prea fierbinţi repetate, înghiţirea unor boluri alimentare prea mari incomplet masticate au fost incriminate în apariţia cancerului de esofag.
Esofagitele cronice nu pot fi considerate stări precanceroase, ci mai degrabă stări cu potenţial carcinogenetic.
Din punct de vedere macroscopic, cancerul esofagian îmbracă trei forme: forma proliferativă, vegetativă sau papilomatoasă cu o bază largă de implantare în peretele esofagian, obstruând lumenul esofagului şi sângerând la atingere; forma ulcerativă sau ulcero-vegetativă cu baza de implantare dură, infiltrativă, neregulată cu margini groase şi proeminente şi cu un fund murdar, „slăninos”, infectat şi forma infiltrativă cu evoluţie lentă şi silenţioasă cu obstruare tardivă a lumenului esofagului.
Explicaţia ulcerării tumorii este următoarea: fiind tumoră malignă creşte rapid în volum, această creştere neputând fi compensată printr-o formare de noi vase sanguine (neovascularizaţie) care să asigure aportul de oxigen şi substanţe nutritive în cantitate adecvată metabolismului propriu tumorii. Astfel, zonele periferice ale rumorii nu vor mai fi vascularizate, se vor necroza („vor muri”) descuamându-se şi lăsând în locul lor o ulceraţie.
Extensia loco-regională se face prin invadarea organelor vecine (mediastin, nerv laringeu recurent etc.) şi, pe cale limfatică, în ganglionii limfatici regionali — supraclaviculari, traheobronşici şi cei ai micii curburi a stomacului.
Metastazele la distanţă se produc rar, deoarece nu au timp, decesul pacientului survenind mai rapid.
Simptomatologia cancerului esofagian este dominată de sindromul esofagian, secundar stenozei esofagiene (reducerii patologice a calibrului lumenului esofagului prin însuşi volumul tumorii).
Primul semn este disfagia (dificultatea de a înghiţi) la început pentru alimente solide şi apoi pentru lichide.
Uneori, disfagia poate dispare pentru o perioadă de timp, dacă tumoarea s-a ulcerat.
În cancerele situate în esofagul superior, pacientul resimte dureri la deglutiţie.
Extensia tumorii în cancerele esofagului inferior se traduce printr-o durere permanentă retrosternală sau dorsală.
În cancerul de esofag superior, prin interesarea nervului vag, se produce o hipersecreţie salivară.
Pot fi prezente regurgitaţii şi o halenă fetidă (aer expirat urât mirositor). Prin extensia tumorii şi interesarea nervului laringeu recurent se produce răguşeala, prin iritarea simpaticului cervical se produce sindromul Claude-Bernard-Horner caracterizat prin micşorarea pupilei, înfundarea anormală a globilor oculari în orbite şi „căderea” pleoapelor.
În general, de la apariţia primelor semne clinice nu prea sugestive şi până la punerea diagnosticului se scurg aproximativ 5-6 luni. Nu trebuie însă aşteptat până când semnele clinice devin bine conturate, deoarece mai mult ca sigur în acest moment procesul tumoral este deja avansat. Se recomandă în prezenţa unor tulburări de deglutirte chiar nesemnificative în aparenţă, cum ar fi o senzaţie deosebită în spatele sternului la ingerarea unor alimente solide prea reci sau prea calde sau ca o senzaţie de oprire a bolului alimentar ce cedează spontan sau după ce pacientul bea un pahar cu apă, mai ales la un bărbat trecut de 40 de ani, să se solicite examen baritat al esofagului şi stomacului, pentru a confirma sau infirma cancerul.
Regurgitările sunt în cantităţi mici, eventual cu striuri sanghinolente. Starea generală a bolnavului se alterează destul de rapid şi profund, devenind palid, anemic, slab. Bolnavii slăbesc 15-20 kg în câteva luni prin lipsa poftei de mâncare şi intoxicaţia canceroasă.
Durerea apare tardiv şi este cauzată de trecerea alimentelor prin zona de esofagită, de ulceraţii şi de interesarea unor filete nervoase – atunci când durerea se permanentizează. În fazele avansate, la palpare, simţim o mărire a ganglionilor supraclaviculari.
Diagnosticul de suspiciune se pune pe baza tabloului clinic, iar confirmarea este obţinută prin investigaţii paraclinice.
La examenul radiologic cu pastă baritată, leziunea canceroasă apare ca o îngustare a esofagului cu contur neregulat, ca un defect de umplere (imagine lacunară), orificiul cardia în permanenţă deschis prin infiltrare tumorală.
Citologia exfoliativa prin evidenţierea celulelor canceroase în lichidul de spălătură esofagiană cu ser fiziologic, are o fidelitate de 80-90%.
Bronhoscopia ne oferă date despre situaţia traheii şi a bronhiilor principale.
Abordarea terapeutică a cancerului de esofag depinde de stadiul tumorii.