Tumorile vaginului sunt în general rare – 1% -2% din neoplaziile aparatului genital feminin.
Sunt apanajul femeilor mai în vârstă (vârsta medie la care sunt diagnosticate e de 60 de ani).
Tumorile benigne sunt reprezentate de: – polipi vaginali benigni (rari); – papiloame epidermoide (rare şi ele); – chisturi epidermoide, miilleriene sau paramezone-frotice, în general de dimensiuni mici şi fără semnificaţie deosebită.
Tumorile metastatice sunt mai frecvente decât carcinoamele primitive. Au drept punct de plecare cancere: ale colului, endometrului, vulvei glandelor Bartholin, ale vezicii, uretrei, colonului şi rectului, de sân sau pulmonare.
Cancerele vaginului sunt în 80% – 90% din cazuri, carcinoame epidermoide.
Adenocarcinoame se întâlnesc la femei adulte iar la fetiţe, sarcomul botrioid.
Cancerele vulvare pot fi asimptomatice. Alteori apar scurgeri sanguinolente sau sângerări vaginale veritabile. Citologia Papanicolau poate fi sugestivă.
Tumoarea are aspect polipoid, exofitic sau este ulcerată, acoperită cu depozite necroţice, uşor sângerânde. La palpare, marginile şi baza leziunii sunt indurate.
Tratament
Tratamentul chirurgical este dificil, datorită situaţiei anatomice a vaginului.
Radioterapia este de preferat:
- iradiere externă cu energii înalte;
- iradiere locală cu ace de iridium 192 sau transvaginală cu surse de joasă energie.
Printre complicaţiile iradierii cancerelor vaginale sunt: stenozele vaginului, proctita şi cistita rădică şi, mai ales, fistulele vezico- şi recto-vaginale.
Prognosticul depinde de precocitatea instituirii tratamentului.
Rabdomiosarcoamele embrionale (Sarcoma botryoides) se întâlnesc la fetiţe, în mod obişnuit la 2-3 ani şi au punctul de plecare vaginal sau cervical. Survin în 90% din cazuri înaintea vârstei de 5 ani, în mod obişnuit la 2-3 ani. Se prezintă sub forma unei tumori polipoide, roşiatice, exteriorizate prin orificiul vulvar. Tratamentul de primă linie, constă în administrarea de chimioterapice. Dacă chimioterapia eşuează, se recomandă intervenţia chirurgicală largă.