Cancerele ovariene
Se plasează sub aspectul incidenţei pe locul II, printre cancerele aparatului genital feminin. În ţările vest-europene si nord-americane se înregistrează anual 12-15 cazuri noi la 100 000 de femei. Grosso modo, cancerele ovariene reprezintă 1/5 din tumorile ovariene, iar 1/5 din cancerele ovariene sunt de natură metastatică. La fetiţele în perioada prepubertară şi în climacteriu, 50% din tumorile ovariene sunt maligne.
Există un corespondent malign al multora dintre tumorile benigne ovariene.Astfel, din totalitatea tumorilor seroase 20-25% sunt chistadenocarcinoame. Câteva procente sunt reprezentate de tumori la limita malignităţii (borderline tumors). Dintre tumorile mucinoase, chistadenocarcinoamele sunt în proporţie de 9%, iar cele la limita malignităţii sunt în proporţie de aproximativ 5%. Dintre teratoame în medie 2% se malignizează.
Factorii de risc ai cancerelor ovariene sunt reprezentaţi de:
- vârstă (incidenţa maximă se înregistrează, în ţările dezvoltate între 59 şi 62 de ani (75 de ani în SUA !);
- cancer de sân în antecedentele femeii (risc multiplicat de 2 ori);
- nuliparitate;
- antecedente familiale de cancer ovarian;
- utilizarea talcului pentru toaleta intimă, sau a tampoanelor ce conţin talc. Talcul conţine cantităţi mici de asbest, acesta din urmă fiind cancerigen.
Tumorile epiteliale, seroase şi mucinoase, sunt reprezentate de chistadenoame (benigne), tumori la limita malignităţii (borderline) şi cancere (chistadenocar-cinoame, adenomocarcinoame). Supoziţia existenţei unei filiaţii tumoare benignă – borderline – cancer este pusă însă în ultimul timp în discuţie.Totuşi se acceptă că s-ar putea maligniza teratoamele benigne.
Tumorile seroase la limita malignităţii prezintă macroscopic un aspect asemănător chistadenoamelor papilare benigne. Proliferările papilare sunt mai dezvoltate şi se extind pe suprafaţa seroasei peritoneale. Microscopic prezintă anomalii ale celulelor epiteliale, iar acestea sunt dispuse în mai multe straturi. Spre deosebire de tumorile maligne propriu-zise, stroma nu este interesată.
Tumorile mucinoase la limita malignităţii se caracterizează prin existenţa formaţiunilor papilare întrachistice. La examenul microscopic apar anomalii ale celulelor epiteliale, însă vasele capilare rămân distribuite uniform, element histopatologic care le deosebeşte de tumorile maligne.
Cancerele ovariene pot rămâne mult timp mute clinic şi adeseori sunt descoperite întâmplător: în prezenţa unor semne funcţionale nespecifice, cu ocazia controalelor profilactice, în cursul unor examne ginecologice solicitate pentru alte acuze decât cele imputabile tumorii, prin ecografii abdominale, în timpul unor intervenţii abdominale pentru o patologie ginecologică sau extragenitală sau al unor laparotomii de urgenţă. Acestea pot fi practicate pentru ocluzie intestinală, torsiunea, sau ruptura unei tumori chistice, suprainfecţie, fără a se şti adeseori preoperator cauza abdomenului acut.
Unele investigaţii paraclinice pot conferi elemente diagnostice suplimentare asupra caracterului malign şi a extensiei tumorii: ecografia, CT şi RMN, citologia lichidului de ascită (dar lipsa celulelor neoplazice nu exclude cancerul). Celioscopia este absolut contraindicată dacă se suspectează că tumoarea este malignă. Pentru stabilirea extensiei tumorii şi evidenţierea eventualelor metastaze se mai efectuează scintigrafia hepatică, radiografia pulmonară, urografia, cistoscopia şi rectoscopia.
Încadrarea stadială
În cancerele ovariene se face peroperator. Cele 4 stadii ale cancerelor ovariene sunt următoarele:
Stadiul I: Cancer limitat la ovare (la un singur ovar, fără ascită; 1b – ambele ovare, fără ascită; 1c – unul sau ambele ovare + ascită neoplazică).
Stadiul II: Extensie pelviană (la uter sau trompe; 1 b – alte organe pelviene)
Stadiul III: Extensie la marea cavitate peritoneală (epiploon, intestin subţire, mezenter), sau / şi interesarea ganglionilor retroperitoneali)
Stadiul IV: Metastaze în afara cavităţii peritoneale (inclusiv hepatice).