Bronşitele acute, frecvente la copii şi adulţi sunt, ca şi traheitele, inflamaţii cu extindere mai largă ale mucoasei căilor respiratorii. Bronşiile mari şi intermediare suferă aceleaşi procese inflamatorii ca şi traheea, vorbindu-se de fapt de traheo-bronşite – cel mai des de natură virală (sau iniţial virale cu suprainfecţie bacteriana secundară).
Se manifestă prin tuse frecventă, iniţial seacă (fără expectoraţie) cu un sunet lătrător şi supărătoare mai ales în timpul nopţii, care devine pe parcurs mai rară şi productivă (apare expectoraţia muco-purulentă), eliberatoare, proprie suprainfecţiei bacteriene.
Atenţie la copiii mici care nu ştiu să expectoreze, sputa putând stagna în faringe sau să fie înghiţită.
La adulţi, cu frecvenţă proporţională cu vârsta, cu numărul puseelor inflamatorii “ţinute pe picioare” sau tratate incomplet şi – mai ales cu fumatul, pot aparea bronşitele cronice, întotdeauna bacteriene.
În aceste cazuri inflamaţia mucoasei este persistentă prin implicarea unui adevărat cerc vicios întreţinut de fumat şi de frecventele pusee de acutizare favorizate de lipsa locală de apărare indusă degenerativ prin fumatul cronic (mucoasa respiratorie este mult deteriorată).
Hiperscreţia de mucus la nivelul bronşiilor inflamate duce la evacuarea unor cantităţi variabile de spută mucoasă, muco-purulentă sau cu aspect negricios (colorată prin funingine) prin tuse, de obicei matinală (toaleta bronşiilor) sau nocturnă (când poziţia culcată favorizează evacuarea sputei prin drenaj postural).
Neglijarea sau toleranţa puseelor inflamatorii considerate minore cât timp nu afectează starea generală stă la baza unor evoluţii persistente, cronice, ce deschid porţile unor complicaţii cu mult mai serioase, necazul principal constă în persistenta si selecţia naturală la acest nivel a unor microbi ce pot câştiga rezistentă la tratamentele antibiotice, cu repercursiuni ulterioare negative în cazul asocierii unor pneumonii secundare – şi acestea favorizate de aceeaşi lipsă locală de apărare.
Persistenţa unei inflamaţii cronice traheobronşice, de acum tot mai rezistentă la încercările de tratament, poate sta la baza şi a altor complicaţii ulterioare, cu importanţă
încă şi mai mare. Printre acestea pe primul loc ca frecvenţă se plasează bronhopatia cronică obstructivă stadiu evolutiv avansat, manifestat prin grade diverse de insuficientă respiratorie datorită îngustării treptate, cicatriciale sau inflamatorii, a canalelor respiratorii, cu dispnee, cu senzaţie de lipsă de aer la eforturi medii şi mici, şi instalarea unei culori violacee la nivelul unghiilor, buzelor sau mai extinsă (cianoză).