Bronşiectaziile supurate (dilataţii ale bronşiilor, realizate prin distrugerea structurii elastice a peretelui) reprezintă forma cea mai frecventă şi mai greu de tratat dintre toate supuraţiile pulmonare datorită evoluţiei lor îndelungate, în cursul cărora pereţii cavităţilor sunt îngroşaţi, de multe ori fibroşi, împiedicând penetrarea antibioticelor. Mai mult, de la focarul iniţial procesul se extinde lent şi în aval (coborând pe teritoriul de parenchim pe care se distribuie) şi în jur, cu extensie din aproape în aproape cuprinzând treptat un segment sau un lob în întregime.
În aceste stadii, tratamentul conservator, antibiotic, va fi total depăşit, ineficient, obligând la exereza largă a teritoriului afectat sub protecţie antibiotică (înainte, în timpul şi după operaţie).