Fiecare plămân primeşte o bronchie principală – sau comună, din care se desfac rapid ramurile lobare (pentru cei trei lobi drepţi şi doi lobi stângi), din care, la rândul lor, pornesc bronchiile segmentare, din acestea cele subsegmentare, apoi lobulare ş.a.m.d. – până la cele mai mici canale aeriene (bronchiolele terminale) şi apoi canalele alveolare ce se termină în alveole.Întreaga arborizaţie seamănă cu ramurile unui pom – din ce în ce mai mici, mai subţiri, până la dimensiunile fine din structura frunzelor.
Pe măsura scăderii dimensiunilor se pierde structura cartilaginoasă în favoarea structurii musculare, care este cel mai bine reprezentată la nivelul bronchiilor mici şi al bronhiolelor. Spasmul acestor ramuri, de cele mai multe ori din cauze alergice sau inflamatorii, determină mari dificultăţi de respiraţie cu insuficienţă respiratorie acută – un exemplu elocvent este criza de astm bronchie (sau “bronşic”).
Şi la nivelul bronchiilor se menţine aceeaşi mucoasă cu adaptările de apărare amintite. La dimensiunile mici de la acest nivel, orice acumulare de mucus poate obstrua trecerea aerului, compromiţând schimburile gazoase în aria pulmonară deservită.