Boala Raynaud se defineşte în esenţă prin prezenţa aşa-zisului fenomen Raynaud cu caracter primar (idiopatic).
Acesta se caracterizează prin apariţia şi evoluţia secvenţială a palorii, cianozei şi roşeţii tegumentelor degetelor de la mâini (şi posibil de la picioare) consecutiv ischemiei episodice produse de spasmul arterelor digitale, favorizat sau declanşat de frig şi posibil de emoţii. Modificările de culoare sunt bine delimitate şi nu se extind la nivelul mâinilor sau picioarelor. Iniţial pot fi interesate doar 1-2 degete pentru ca ulterior să fie interesate simetric toate degetele. În faza iniţială paloarea este consecinţa vasospasmului de la nivelul arterelor digitale. Continuarea ischemiei este reflectată apoi în apariţia cianozei, rezultată din deoxigenarea crescută a sângelui din capilarele şi venele dilatate.
O senzaţie de amorţeală şi furnicături se asociază primelor două modificări de culoare. O dată cu încetarea spasmului, spontan sau după reîncălzire, cantitatea de sânge din arterele şi capilarele dilatate creşte foarte mult şi apare o culoare roşie aprinsă, de hiperemie reactivă, asociată cu senzaţia de căldură şi eventual durere pulsatilă. În unele cazuri, mai ales la începutul bolii, pot fi prezente doar una sau două din cele trei modificări de culoare, mai frecvent paloarea şi/sau cianoza.
Clinic, boala Raynaud acoperă cel puţin 50% din totalul bolnavilor cu fenomen Raynaud, fiind de cinci ori mai frecventă la femei şi debutează între 20 şi 40 de ani, asociindu-se relativ frecvent cu migrena şi angina variantă. În afară de degete poate să se manifeste (uneori) şi la nivelul nasului şi urechilor. În afara acceselor vasospastice, tegumentele pot fi mai reci şi mai umede (transpirate). Tratamentul bolii se limitează la tratamentul fenomenului Raynaud.
Sindromul Raynaud
Sindromul Raynaud se defineşte în esenţă prin prezenţa fenomenului Raynaud cu caracter secundar, asociat cu manifestările clinice sau de laborator ale bolii cauzale şi relativ frecvent cu complicaţiile consecutive leziunilor obstructive de la nivelul arterelor digitale. Lista bolilor cauzale este foarte lungă (sclerodermia, L.F.D. şi alte boli cu patogenie autoimună) sau din grupa vasculitelor sistemice, ateroscleroza, trombangeita obliterantă şi alte boli vasculare obstructive, boli de sânge, precum crioglobulinemia, disfibrinemiile, macroglobulinemia, boli neurologice variate, inclusiv suferinţa discurilor intervertebrale, accidentele vasculare cerebrale şi tumorile medulare, traumatismele inclusiv cele vibratorii profesionale şi numeroase medicamente (precum derivaţii de ergot ox., metisergidul, betablocantele, bleomicina şi alte citostatice). Spre deosebire de boala Raynaud tratamentul stării patologice generatoare şi a complicaţiilor este la fel de important ca şi cel al fenomenului Raynaud.