Boala inflamatorie pelviana
Boala inflamatorie pelviană (BIP), echivalând cu infecţiile genitale înalte, interesează segmente ale tractului genital feminin a căror mucoasă, în mod normal, nu este colonizată cu germeni microbieni. Endometrul este interesat constant în fazele iniţiale ale formelor acute, în timp ce miometrul este afectat de regulă doar în puerperalitate şi în formele grave. Salpingele sunt interesate cvasiconstant, în schimb ovarele sunt destul de rar afectate, ovarita apărând ca epifenomen al salpingitei. Peritoneul pelvian (pelviperitonita) sau peritoneul marii cavităţi (peritonita acută difuză) survin prin propagarea ascendentă a infecţiei. Ţesutul conjunctivo-muscular al ligamentelor largi este mult mai rar afectat.
Incidenţă. BIP prezintă cea mai mare frecvenţă la femeia tânără, în plină activitate sexuală. Se estimează că:
- anual 1,5% din femeile în decada a treia de viaţă prezintă un episod acut de BIP;
- per global, în antecedentele a 10% – 15% din totalitatea femeilor aflate în perioada reproductivă se regăseşte o afecţiune inflamatorie a organelor genitale interne;
- 3,5% din femeile de peste 35 de ani prezintă sterilitate sau au avut o sarcină extrauterină în antecedente, secundare unei BIP.
Factori de risc
Utilizarea dispozitivelor intrauterine (DIU) în scop contraceptiv creşte riscul BIP de 2 – 4 ori. Colonizarea cu bacterii a cavităţii uterine este adeseori prezentă la paciente cu corpii străini intrauterini inclusiv DIU, fenomen ce nu se constată la celelalte femei.
Irigaţiile vaginale frecvente, (3-4 săptămânal) cu produse antiseptice concentrate, multiplică de aproximativ 3 ori riscul BIP.
O infecţie genitală “înaltă” anterioară comportă la 20 – 25 % din paciente, riscul unei noi BIP. Mult timp s-a crezut că noile episoade de BIP ar fi reactivări ale unor infecţii conice / cronicizate, anterioare. În prezent se susţine că cel mai adesea acestea sunt de fapt reinfecţii.
Contraceptivele orale, prin componenta progestativă, diminua riscul BIP. Diminuarea este estimată la 80% în cazul femeilor purtătoare de C. trachomatis. Scăderea riscului este practic nulă, în cazul Neisseriei sau al altor germeni.
Tratament
Tratamentul va fi suficient de lung, la nevoie chiar de 4-6 săptămâni şi va fi ajustat în funcţie de evoluţia BIP.
Tratamentul chirurgical constă, de la o formă anatomică la alta în:
- evacuarea prin puncţie vaginală a unui piosalpinx;
- colpotomia pentru evacuarea unui abces al Douglasului;
- anexectomia în abcesele tubo-ovariene care nu răspund la tratamentul antibiotic;
- laparotomie, lavajul cavităţii peritoneale, tratarea leziunii cauzale şi drenajul larg, în peritonita acută difuză.