Boala fibrochistică mamară (displazia sau distrofia fibrochistică, mastoza, mastopatia fibrochistică, boala chistică Reclus) este o afecţiune benignă a sânilor, diagnosticată cu cea mai mare frecvenţă între 30 şi 50 de ani. Boala fibrochistică este întâlnită şi la vârste mult mai tinere, afectând aproximativ 10% din femeile sub 21 de ani. Incidenţa este maximă în premenopauză, putând fi depistată la 2/3 din femei chiar. O dată cu instalarea menopauzei, boala fibrochistică regresează în mod obişnuit, dar modificări reziduale persistă şi după instalarea acesteia.
Boala fibrochistică nu comportă riscul crescut al cancerului mamar, dar face mai dificilă examinarea sânilor. Transformările fibrochistice pot rămâne adeseori stabile şi să crească în premenopauză. Marea majoritate a autorilor sunt de acord că nu se malignizează, dar pot să coexiste cu un cancer, făcând dificilă depistarea acestuia.
Patogenia nu este cunoscută. Unii factori epidemiologici cum sunt nuliparitatea sau o primă sarcină la vârste mai înaintate sunt regăsiţi frecvent la paciente. Printre factorii invocaţi în patogenia bolii fibrochistice se numără consumul de alimente conţinând meulxantine, acestea inhibând ciclic-adenosin 5 – monofosfat (cAMP) fosfodiesteraza, ce se soldează cu acumularea de cAMP şi gAMP. Afecţiunea ar fi favorizată de un consum zilnic de cafeina, mai mare de 500 mg (4-5 ceşti de cafea). Unii au semnalat efectele benefice ale reducerii consumului de metil-xantine, alţii nu au probat totuşi implicarea metilxantinelor în creştea riscului transformărilor fibrochistice mamare.
Simptomele subiective uzuale sunt reprezentate de durere şi senzaţie de tensiune. 85% – 90% din femeile cu modificări fibrochistice prezintă doar un disconfort local. Durerea (mastodinia) de regulă interesează ambii sâni, fiind localizată mai ales în cadranele supero-externe. Poate fi discontinuă, instalându-se în zilele dinaintea menstruaţiei, sau permanentă, cu recrudescenţe premenstruale. Iradiază frecvent de-a lungul marginilor externe ale sânilor înspre braţe. Frecvent durerea este înlocuită de senzaţia de jenă sau greutate a sânilor. Acuzele subiective se datoresc edemului stromal şi dilataţiei ductale, cât şi unui răspuns inflamator. Aceste femei prezintă adeseori şi o oarecare creştere a dimensiunilor sânilor.
Scurgerile mamelonare pe care le prezintă o mare parte din pacientele cu boala fibrochistică mamară sunt bilaterale şi provin din mai multe orificii. Sunt uneori ceroase, alteori verzui sau brune. Scurgerile mamelonare sunt examinate citologic – în transformările fibrochistice frotiurile sunt adeseori acelulare.
Palparea sânilor pune în evidenţă formaţiunile chistice, alteori nodulare, mici, diseminate, având sediul mai ales in cadranele supero-externe sau de placarde (forma rseudotumorală), de consistenţă crescută, cu contur mai neregulat, dar bine individualizat de ţesuturile din jur.
Diagnosticul se stabileşte pe baza caracteristicilor durerii şi prin palparea sânilor. Ecografia confirmă prezenţa unui conţinut lichid în interiorul formaţiunilor chistice mastozice. Mamografia este indicată atunci când prin palpare se depistează un nodul suspect, sau la femeile cu risc crescut al cancerului mamar.
Tratament
Tratament boala chistica mamara