Boala de reflux gastroesofagian reprezintă totalitatea semnelor şi simptomelor determinate de refluarea conţinutului gastric acid în esofag, asociate sau nu cu leziuni ale mucoasei esofagului.
S-a demonstrat prin studii populaţionale că minimum 13% din oamenii aparent sănătoşi au peste 2 episoade de pirozis pe săptămână, iar 45% din indivizi au minim 1 episod de pirozis pe lună. Cu toate acestea, numai o mică parte din indivizi solicită un consult medical de specialitate.
Există o serie de factori care pot contribui la apariţia bolii de reflux gastroesofagian:
• Incompetenţa sfincterului esofagian inferior care înregistrează relaxări spontane de scurtă durată. In mod normal, sfincterul esofagian inferior menţine local, prin tonusul
său, o presiune de 20-25 mm Hg. Relaxările spontane tranzitorii determină scăderea presiunii sub 6 mm Hg, permiţând apariţia refluxului.
Pacienţii cu esofag Barrett au un sfincter esofagian inferior incompetent în permanenţă, nu numai tranzitoriu, presiunea sa constantă fiind sub valoarea de 10 mm Hg. La aceşti bolnavi, refluxul apare fie liber, fie în diferite situaţii în care se produce încordarea abdomenului (ridicare greutăţi, aplecare etc).
O serie de alimente cum ar fi ceapa, grăsimile, cafeaua, ciocolata, alcoolul şi unele medicamente cum ar fi nitraţii, betablocantele (propranolol, metoprolol) şi miofilinul scad presiunea joncţiunii dintre esofag şi stomac (Joncţiunea esogastrică).
• Unghiul de pătrundere a esofagului în stomac (unghiul lui His), care, dacă este foarte deschis, facilitează refluxul gastro-esofagian.
• Întârzierea golirii stomacului prin tulburarea de origine nervoasă a evacuării chimului gastric în duoden sau prin obstrucţia parţială a pilorului, favorizează boala de reflux.
• Apariţia leziunilor mucoasei esofagiene prin atacul acid, leziuni ce depind de capacitatea de apărare a mucoasei esofagului, de pH-ul lichidului gastric refluat (foarte dăunător atunci când este sub 4), şi de timpul în care lichidul gastric acid este în contact cu mucoasa esofagiană.
• Peristaltismul esofagian diminuat şi cantitatea redusă de bicarbonat din saliva pacienţilor.
Simptomele pe care le resimte bolnavul cu boală de reflux gastro-esofagian sunt pirozisul apărut la 30-60 minute după masă, mai ales dacă pacientul se culcă, regurgitată (reflux gastric acru sau amar), dureri retrosternale, dureri în timpul înghiţirii care trădează o esofagită peptică, manifestări respiratorii (tuse cronică, astm, laringită cronică) care apar de obicei după aspirarea de material refulat din stomac.
De reţinut că severitatea pirozisului, arsurilor retrosternale, regurgitaţiilor nu este corelată cu severitatea leziunilor mucoasei esofagiene supusă atacului acid. Unii pacienţi cu esofagită peptică, adică inflamaţia mucoasei esofagiene prin atacul lichidului gastric acid refulat severă pot fi aproape asimptomatici.
Diagnosticul pozitiv de boală de reflux se pune pe baza semnelor clinice, în special a pirozisului postprandial ce survine în clinostatism (poziţia culcat) şi pe baza investigaţiilor paraclinice – endoscopia, esofagografia cu substanţă de contrast, monitorizarea pH-ului esofagian şi manometria esofagiană.
Endoscopia asociată biopsiei este metoda standard de evaluare a naturii şi intensităţii leziunilor mucoasei esofagiene. Aceste leziuni se pot prezenta sub forma eritemului (roşeţii) şi eroziunilor — soluţiilor de continuitate ale mucoasei până la nivelul membranei bazale, ele alcătuind tabloul esofagitei de reflux.
Monitorizarea pH-ului esofagian în ambulator reprezintă cea mai bună investigaţie pentru monitorizarea refluxului.
Tratament
Tratament boala de reflux gastroesofagian