Bezoarii sunt formaţiuni care nu pot fi digerate, compuse din alimente (fibre de celuloză, fragmente alimentare mari înghiţite fără a fi mestecate complet) sau alte materiale (păr, aglomerare de fungi etc.) amestecate cu un mucus gastric. La deficitul de digerare concură o cantitate redusă de acid clorhidric în sucul gastric.
Din anamneză ne putem orienta asupra obiceiurilor alimentare ale pacientului.
Pacienţii acuză dureri şi plenitudine în regiunea epigastrică, greţuri, vărsături. Uneori, la palparea peretelui anterior abdominal, se poate simţi o formaţiune tumorală.
Complicaţiile bezoarilor pot fi: ocluzia intestinală cu întreruperea tranzitului intestinal, ulceraţii ale mucoasei, şi, mai rar, perforaţia peretelui digestiv urmată de peritonită.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza tranzitului barital şi a examenului endoscopic.
Bezoarii, în funcţie de compoziţia lor, se subîmpart în tricobezoari rezultaţi în urma înghiţirii părului şi fitobezoari în urma ingestiei alimentelor bogate în fibre celulozice.
Frecvenţa fitobezoarului este mai mare decât a tricobezoarului. Modalitatea de tratament diferă în funcţie de tipul bezoarului. Fitobezoarul se poate trata prin spălătură gastrică şi fragmentarea sa pe cale endoscopică sau prin administrarea unor enzime care vor degrada bezoarul în decurs de 2-3 zile. Dacă astfel nu se obţine un rezultat favorabil, se va recurge la intervenţia chirurgicală, deoarece, dacă nu se tratează în timp util, mortalitatea poate atinge 60-65% din cazuri.
În caz de tricobezoar, întâlnit în 90% din cazuri la femei tinere, tratamentul este exclusiv chirurgical, deoarece nu se pot dizolva eficient ghemurile de păr acumulate în stomac.