Ateroscleroza este o afecţiune vasculară extrem de răspândită caracterizată prin depunerea de grăsimi, ţesut fibros şi calciu pe peretele interior al arterelor mari şi medii. Afectează ambele sexe, de obicei după vârsta de 50 ani, putând apare la orice arteră din oganism (exemplu: arterele membrelor, organelor interne, cerebrale).
Printre factorii de risc ai aterosclerozei amintim: vârsta avansată, sedentarismul, obezitatea, stresul, abuzul de anticoncepţionale la femei, vasectomia, fumatul, hipertensiunea arterială cu valori tensionale mari şi pe perioade lungi de timp, diabetul.
Unul dintre cei mai importanţi factori de risc şi asupra căruia s-au efectuat multiple cercetări îl reprezintă creşterea nivelului „grăsimilor” din sânge (hiperlipemiile). Nu toate hiperlipemiile sunt însă implicate în ateroscleroza. Pentru a fi transportate prin sânge de la locul de absorbţie intenstinală până la ţesuturi, lipidele (inclusiv trigliceridele şi colesterolul) se leagă de proteine formând complexe lipo-proteice numite lipoproteine.
Există 4 fracţiuni (tipuri) de astfel de lipoproteine şi anume: chilomicronii, VLDL, LDL, HDL.
Dintre aceste fracţiuni, HDL-ul conferă protecţie faţă de procesul aterogenezei (dezvoltării plăcii de aterom) iar LDL şi VLDL sunt aterogene (favorizează dezvoltarea plăcii de aterom pe peretele intern arterial).
Nivelul „grăsimilor” din sânge poate fi crescut fie datorită unei diete bogată în grăsimi, fie datorită unei afecţiuni transmisă ereditar numită hipercolesterolemia familială.
Peretele arterelor este alcătuit din 3 straturi, pornind dinspre interior (lumenul arterei prin care circulă sângele) spre exterior: endoteliul sau intima, media (stratul muscular) şi adventicea.
În ateroscleroza se constituie plăci de aterom formate după cum am spus, din grăsimi, resturi de celule moarte, ţesut fibros şi calciu, aceste plăci având o dispunere subintimală.
Se produce o creştere a grosimii acestui strat parietal-intima, obstruând parţial lumenul arterei.
În funcţie de factorul de risc care a acţionat pregnant, placa de aterom are un conţinut mai mare de lipide sau un conţinut mai mare de ţesut conjunctiv fibros.
Astfel, la fumători sau la bolnavii hipertensivi predomină leziunile de tip conjunctiv iar la bolnavii cu hipercolesterolemie leziunile cu încărcare lipidică mare.
Simptomatologia determinată de reducerea ariei lumenului arterial (a diametrului secţiunii) şi implicit de scăderea debitului sanguin, cuprinde palpitaţii (perceperea bătăilor inimii), ameţeli, zgomote în urechi, tulburări de vedere, agitaţie. Simptomatologia aterosclerozei poate fi specifica teritoriului vascular interesat.
Odată diagnosticată această afecţiune, pe baza tabloului clinic şi prin investigaţii fie invazive fie noninvazive cum sunt angiografia, ultrasonografia Doppler, scintiografie, trebuie să ne gândim la modalităţile de tratament.
Acestea vor viza măcar reducerea activităţii factorilor de risc. Trebuie redus aport de grăsimi din alimentaţie la mai puţin de 30% din totalul caloric şi cantitatea de colesterol alimentar zilnic să se situeze la o valoare sub 250 mg. Trebuie să se reducă până la restricţie consumul de alcool, iar aportul de hidraţi de carbon (dulciuri) să fie sub 45% din tabloul clinic.
La pacienţii care prin dietă corect condusă timp de şase luni nu-şi pot reduce nivelul lipidelor din sânge, ei având şi ateroscleroză manifestă clinic, hipertensiune arterială, sau diabet zaharat, se institue tratamentul medicamentos reprezentat de următoarele grupe de medicamente:
- medicamente ce scad producţia de VLDL şi LDL: Acid nicotinic, Sinvastamina, Levastatina;
- medicamente care cresc eliminarea VLDL: Gemfibrozil, Clorfibrat;
- medicamente care intensifică catabolizarea LDL: Colestiramina, Colestipol, Probucol.
Asociat terapiei medicamentoase trebuie efectuat tratamentul hipertensiunii (dacă există), tratamentul stărilor hiperglicemice (toleranţa la glucoză sau chiar diabet), combaterea fumatului.