Artrozele

Reumatismele degenerative, numite şi artroze, sunt boli reumatice cronice întâlnite extrem de frecvent, reprezentând mai mult de 90% din patologia pacienţilor reumatici care se prezintă la un cabinet de medic generalist sau reumatolog. Deşi sunt mult mai puţin invalidante decât reumatismele inflamatorii, artrozele au totuşi o mare importanţă practică, atât prin marea lor incidenţă, cât şi prin răsunetul pe care îl au asupra capacităţii de muncă, cu importante consecinţe sociale şi economice.

Artrozele sunt întâlnite frecvent la persoanele de peste 50 de ani, după această vârstă frecvenţa lor fiind în creştere, pe măsura trecerii anilor. Astăzi, când durata medie de viaţă a crescut mult faţă de trecut, fiind în multe ţări, inclusiv în ţara noastră, de aproximativ 70 de ani, proporţia pe care o reprezintă vârsta a treia este deosebit de mare. Este firesc ca societatea să se preocupe de această parte a populaţiei, inclusiv sub aspectul asistenţei medicale. De aceea, medicii din întreaga lume se preocupă de acest tip de afecţiuni deosebit de frecvent întâlnite la această vârstă.

În artroze procesul patologic începe la nivelul cartilajului articular, care îşi pierde, din motive parţial cunoscute, luciul şi troficitatea normală. Cercetări recente au demonstrat că este perturbată activitatea metabolică a celulelor cartilaginoase, numite condrocite; totodată, studii aprofundate biochimice au arătat modificări în compoziţia chimică a substanţei fundamentale a cartilajului articular şi anume scăderea proteoglicanilor.
Ca urmare a acestor perturbări, cartilajul începe să se fisureze, iar de pe suprafaţa lui se desprind numeroase fibrile; consecinţa acestor procese patologice este reprezentată de pierderea luciului caracteristic şi de subţierea cartilajului.
În mod normal, cartilajul articular protejează extremităţi oasoase, el permite alunecarea uneia faţă de cealaltă; în artroze, această alunecare este îngreunată, iar datorită pierderii netezimii suprafeţei, se produce o frecare care accelerează erodarea cartilajului, dezgolind osul.

Ţesutul osos al extremităţilor articulare se remaniază la rândul lui; pe de altă parte el se sclerozează şi devine mai dens, în dreptul cartilajului lezat, iar pe de altă parte – ca urmare a unor procese reparatorii ale căror mecanisme încă nu le cunoaştem – se produc proliferări ale ţesutului osos, numite osteofite, care sunt mai accentuate la periferia suprafeţelor de contact ale extremităţilor osoase.
Asocierea unei inflamaţii nu este întâlnită de regulă, procesele patologie fiind pur degenerative şi având o evoluţie cronică, trenantă.

Simptome artroze

Tratament artroze