articulaţie:
1. Punct de contact între două sau mai multe oase; încheietură.
2. Sistem de articulare a două oase.
3. Emiterea unui sunet caracteristic limbajului vorbit.
articulație de alunecare = tip de articulaţie diartrodială în care suprafeţele juxtapuse sunt mai mult sau mai puţin plate, ceea ce permite o mişcare de alunecare, ca aceea dintre suprafeţele articulare ale vertebrelor; denumită şi articulare planiformă; artrodie.
articulație amfiartrodială = articulaţie în care oasele sînt unite printr-un disc fibrocartilaginos care permite o mişcare redusă, ca aceea dintre corpurile vertebrale; denumită şi articulaţie cartilaginoasă; amfiartroză.
articulație balanţă = tip de articulaţie diartrodială care permite o mişcare redusă (dus-întors), asemănătoare mişcării unei balamale; de exemplu, articulaţia falangiana.
articulație condiliană = tip de articulaţie diartrodială în care suprafaţa articulară ovoidă a unui os intră în cavitatea eliptică a altui os, permiţând orice tip de mişcare, cu excepţia rotaţiei axiale.
articulație cotilică = tip de articulaţie diartrodială în care capătul sferic al unui os intră în cavitatea concavă a altui os, ceea ce permite mişcări extensive în toate direcţiile, ca acelea executate de coapsă şi umăr. Denumită şi articulaţie sferică; enartroză.
articulație diartrodială = articulaţie care permite o mişcare relativ liberă, caracterizată de prezenţa: (a) unui strat cartilaginos care acoperă suprafaţa articulară a oaselor şi (b) unei cavităţi între oase; totul este înconjurat de o capsulă căptuşită de o membrană sinovială; denumită şi articulaţie sinovială sau mobilă; diartroză.
articulație rotativă = tip de articulaţie diartrodială în care un os cilindric, pivot, se roteşte într-un inel osteofibros; de exemplu, articulaţia radioulnară proximală; denumită şi articulaţie pivot sau trohoidă.
articulație sferică = vezi articulaţie cotilică, sferică enartroză.
articulație sinartrodială = articulaţie în care cele două oase sunt unite de un ţesut fibros care nu permite mişcarea oaselor; de exemplu, articulaţiile oaselor cutiei craniene; denumită şi articulaţie fibroasă sau imobilă; sinartroza.
articulație sinovială = vezi articulaţie diartrodială.
articulație în şa = tip de articulaţie sinovială în care suprafaţa articulară a unui os este concavă pe o parte şi convexă pe cealaltă parte, în unghi drept faţă de prima, în timp ce suprafaţa articulară a celuilalt os este convexă şi concavă; de exemplu, articulaţie carpometacarpiană a degetului mare.
articulație temporomandibulară (ATM) = articulaţie între condilul mandibular, fosa mandibulară şi tuberculul articular al osului temporal; împărțită de un disc articular oval și subțire în două cavități căptușite de o membrană sinovială.