Angina pectorală sau, după cum se mai numeşte – angina de piept este o variantă a cardiopatiei ischemice dureroase. Durerea este relativ specifică, caracterele ei fiind următoarele: accesele de durere au durată scurtă de până la 15 minute, sunt declanşate de efort fizic, emoţii, expunerea la frig şi se opresc prompt fie la încetarea efortului, fie la administrarea nitroglicerinei sublingual.
Aceasta este angina pectorală stabilă (angorul de efort), existând şi unele forme particulare de angină – angina variantă Prinzmetal cauzată de spasmul coronarelor şi angina instabilă cu risc mare de a degenera în infarct miocardic.
Cauzele anginei pectorale sunt:
- ateroscleroza arterelor coronare (cea mai frecventă cauză)
- afecţiuni care determină creşterea frecvenţei bătăilor inimii – anemia severă, hipertiroida, stările febrile
- afecţiuni ale valvulelor mimii cum ar fi: stenoza aortică, stenoza mitrală, stenoza pulmonară
- diabetul zaharat
- hipertensiunea arterială
- afecţiuni în care se hipertrofiază miocardul (se în¬groaşă muşchiul inimii) – cardiomiopatiile hipertrofice
- tulburări de ritm (aritmii) cu frevenţă ventriculară crescută
- factori de risc ca hipercolesterolemia, fumatul, obezitatea, guta, sedentarismul, stress-ul psihic, vârsta înaintată.
Deoarece ateroscleroza reprezintă principala cauză, în cele ce urmează mai oferim câteva explicaţii, suplimentar faţă de cele din capitolul precedent, privind plăcile de aterom.
Stenoza coronară reprezintă o îngustare a lumenului coronarelor (o scădere a diametrului secţiunii acestor artere). Stenoza din boala ateromatoasă este realizată prin formarea plăcilor ateromatoase sub endoteliul arterial coronar.
Tratamentul anginei pectorale cuprinde măsurile preventive şi tratamentul propriu-zis al accesului de angină.
Între măsurile preventive amintim reducerea consumului de alimente bogate în grăsimi în favoarea unor diete bogate în vegetale, carne de peşte, tratamentul hipertensiunii arteriale, renunţare la fumat şi anularea expunerii pasive la fumul de ţigări, practicarea sporturilor, evitarea stress-ului psihic, reducerea medicamentoasă a nivelului „grăsimilor” din sânge.
Ne vom opri asupra acestei ultime măsuri profilactice şi anume asupra medicaţiei de scădere a lipidelor, colesterolului şi a trigliceridelor.
Aceste medicamente fie scad sinteza VLDL şi LDL-colesterolului, fie cresc eliminarea VLDL, fie cresc catabolismul LDL:
Exemple de astfel de medicamente sunt: Clofibratul, Gemfibrozilul, Colestirarnina, Colestipolul, Simvastatin (Zocor), Sortis, Lovastatin etc.
Tratamentul propriu-zis al accesului anginos are ca drog de bază – nitraţii.
Nitraţii determină relaxarea musculaturii netede din pereţii arterelor şi venelor ducând astfel la arteriodilataţie şi dilatare venoasă. Prin dilatarea venoasă, o cantitate mare de sânge e reţinută în periferie, scade întoarcerea sângelui spre inimă şi astfel sunt reduse presiunea de umplere şi tensiunea în peretele ventriculului în diastolă. Aceste două efecte vor duce la scăderea „muncii” inimii şi a consumului miocardic de oxigen.