Adenocarcinomul renal este cea mai frecventă tumoră renală malignă (88%).
A fost cunoscută mult timp sub numele de tumoră Grawitz sau hipernefrom deşi având în vedere originea sa în celulele epiteliale ale tubului proximal ar fi corect să fie denumită carcinom al celulelor renale sau adenocarcinom.
Mai frecvente în jurul vârstei de 60 de ani şi îndeosebi la bărbaţi, are unele aglomerări geografice şi uneori familiale şi asocieri cu boli ereditare (Von Hippell-Landun). Cauza nu este cunoscută deşi unele corelaţii cu funcţia şi dieta (consumul de cafea) au fost afirmate iar posibila dezvoltare din chistele renale dobândite de bolnavi dializaţi pare probabilă. Nici mecanismul (patogenia) transformării maligne nu este cunoscut cu siguranţă. Se cunoaşte însă bine metastazarea tumorei care pare independentă de mărimea dezvoltării sale locale. Mai mult, această metastazare poate fi atât ariterogradă cât şi retrogradă.
Stadializarea tumorii (stadiul I-IV) şi clasificarea pe baza tipului celulei tumorale şi a modului de structurare (papilar, tubular, cistic) nu pare să influenţeze semnificativ prognosticul.
Manifestările clinice sunt frecvent nespecifice şi mai curând non-urologice motiv pentru care tumora a fost denumită a interniştilor. Contribuie la această aserţiune şi prezenţa aşa numitelor manifestări (sindroame) preneoplazice (manifestări induse dar nu nemijlocit, legate de creşterea locală sau metastazarea unor tumori maligne) ca şi prezenţa metastazelor în zone predilecte pentru cancerul renal (ganglionar) regional sau la distanţă, pulmonar, hepatic, osos, suprarenalian, rinichi contralateral, creier, inimă etc.
Oricare dintre simptomele comune sau produse de metastazare pot fi prezente.
Examenul de laborator al urinii poate descoperi sau nu hematurie şi proteinurie.